- oblu
- ÓBLU, OÁBLĂ, obli, oable, adj., adv. I. adj. 1. (pop.) Care se prezintă ca o linie dreaptă; fără cotituri, drept. ♦ (Despre câmpii) Plan, neted. ♦ (Despre înălţimi, urcuşuri) Aproape vertical; abrupt. 2. (Despre mers) Încet şi uniform. II. adv. (pop.) În linie dreaptă; drept; p. ext. (în legătură cu verbe de mişcare) fară înconjur, fără ocol, direct. – Din sl. oblŭ.Trimis de ana_zecheru, 30.04.2004. Sursa: DEX '98ÓBLU adj. v. abrupt, drept, neted, perpendicular, pieptiş, pieziş, plan, plat, prăpăstios, priporos, râpos, şes, vertical.Trimis de siveco, 06.07.2008. Sursa: SinonimeÓBLU adj., adv. v. drept.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeÓBLU adv. v. aţă, chiar, direct, exact, întocmai, neocolit, precis, sfoară, tocmai.Trimis de siveco, 06.07.2008. Sursa: Sinonimeóblu adj. m. (sil. -blu), pl. óbli; f. sg. oáblă, pl. oábleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficÓBLU oáblă (óbli, oáble) şi adverbial 1) Care are aspect de linie dreaptă; fără cotituri; drept. 2) (despre terenuri, câmpii) Care are suprafaţa dreaptă; fără ridicături sau adâncituri; plan; neted. 3) (despre înălţimi, urcuşuri) Care este aproape vertical; cu pantă repede; abrupt. [Sil. o-blu] /<sl. obluTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXóblu, oáble, s.n. (înv.) rindea, gealău.Trimis de blaurb, 14.08.2006. Sursa: DARóblu (oáblă), adj. – 1. (înv.) Rotund. – 2. Plan lis. – 3. (adv.) Direct, drept. sl. oblu "rotund" (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 220; Conev 97), cf. sb., cr. obli "rotund", pol. obły "rotund", rus. oblyi "îndesat". – Der. obleţ (var. oblete), s.m. (peşte, Alburnus lucidus); obli, vb. (a netezi, a egala; a gelui), unde a intervenit în ultimul sens oblu, s.n. (rindea), cuvînt trans., din germ. Hobel.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.