chiar

CHIAR, -Ă, chiari, -e, adv., adj. I. adv.1. Tocmai, întocmai, exact. Porneşte chiar acum. ♦ Însuşi, singur, nu altcineva sau altceva decât... Era chiar copilul lui. 2. Până şi, încă şi. Chiar prin somn tot simţea. ♦ Încă; deja. Chiar de la început. ♦ (Precedat de "nici") Măcar. ♦ (Urmat de propoziţie concesivă introdusă prin "dacă" sau "de") Şi în cazul. Mă aşez chiar dacă nu mă pofteşte nimeni. 3. În realitate, cu adevărat, într-adevăr. Iată că chiar vine. 4. (înv.) În mod clar, lămurit. II. adj. (înv.) Clar, curat, pur, limpede. – lat. clarus.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



CHIAR adj. v. clar, cristalin, curat, desluşit, distinct, evident, lămurit, limpede, precis, pur, transparent.

Trimis de siveco, 02.10.2007. Sursa: Sinonime



CHIAR adv. 1. exact, întocmai, tocmai, (înv. şi pop.) săvai, (pop.) oblu, taman, (înv. şi reg.) aşaşi. (chiar aşa s-a întâmplat.) 2. v. drept. 3. v. în-tocmai. 4. v. tocmai. 5. îndeosebi, tocmai, (înv. şi pop.) osebit. (chiar asta-i place lui.) 6. v. încă. 7. tocmai, (prin Ban. şi Transilv.) baş. (Nu s-a întâmplat chiar de multă vreme.)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



CHIAR adv. v. clar, desluşit, explicit, expres, lămurit, limpede, răspicat.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



chiar adj. m., pl. chiári; f. sg. chiáră, pl. chiáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



chiar adv.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CHIAR¹ adv. 1) Tocmai; întocmai; anume; exact. chiar el. chiar acum. 2) Până şi; încă şi. Şi-ar da chiar şi viaţa. 3) Într-adevăr; cu adevărat; în realitate. chiar pleacă! 4) Încă. chiar din prima zi. 5) (precedat de nici) Nici măcar. Nici chiar părinţii n-au ce-i face. 6) (urmat de o propoziţie concesivă introdusă prin dacă) Şi dacă. Intru chiar dacă nu mă pofteşte nimeni. /<lat. clarus

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CHIAR² chiară (chiari, chiare) înv. (despre apă, lumină etc.) Care este lipsit de impurităţi; limpede; străveziu. /<lat. clarus

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



chiár adv., adj. – 1. (înv.) Clar, pur, curat. – 2. Clar, evident. – 3. Exact, tocmai, întocmai. – 4. Realmente, efectiv, într-adevăr. – 5. Însuşi, singur, nu altcineva. – 6. Pînă şi, încă şi. – Istr. kl’or. lat. clarus, claro (Puşcariu 356; Candrea-Dens., 334; REW 1963; DAR), cf. it. chiaro, prov. clar, fr. clair, sp., port. claro, în sp. cu acelaşi uz adv. Uzul adj., este frecvent şi comun în textele vechi; s-a păstrat în cîteva expresii, din chiar senin, sau apă chioară (în loc de apă chiară): îndepărtîndu-se de sensul curent, cuvîntul a fost confundat cu chior "cu un singur ochi", ceea ce, pe lîngă alterarea fonetică, a modificat şi sensul, astfel încît astăzi apă chioară înseamnă "zeamă lungă" sau "poşircă" (totuşi, după p. Tănase, RLR, LXX, 41-5, este vorba de chior "cu un singur ochi"; şi, după Buescu, RPF, II, 337, de un cuvînt diferit, în legătură cu sp. chirla, port. chilra). Pentru semantismul lui chiar, adv., cf. it. (ep)pur(e), lat. pure, germ. rein, şi uzul adv. al lui curat (Şeineanu, Semasiol., 182). – Din rom. provine rut. tjar (Candrea, Elemente, 407).

Trimis de blaurb, 04.03.2007. Sursa: DER