- încă
- ÎNCĂ adv. I. (Cu sens modal) 1. în plus, pe deasupra. Au venit încă două persoane. ♢ expr. Ba încă (sau şi încă) = chiar mai mult decât atât. Dar încă = a) cu atât mai mult; b) (după o propoziţie negativă) cu atât mai puţin. (Şi) încă cum = foarte mult, în mare măsură. Încă pe atât(a) = dublu. 2. (reg.) De asemenea. 3. (reg.) Chiar. II. (Cu sens temporal) 1. (Arată repetarea acţiunii) Din nou, iarăşi. 2. Şi acum, în continuare, mai. Încă durează. 3. (În propoziţii negative) Până acum; până atunci. Încă nu mi-a răspuns. ♦ Deja. – lat. unquam.Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98ÎNCĂ adv. 1. chiar, tocmai. (încă de anul trecut trebuia să ...) 2. deja. (încă de copil...) 3. v. tot. 4. tot, totuşi. (Cât îi dă şi încă i se pare puţin.) 5. v. mai.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeÎNCĂ adv. v. şi.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeîncă adv.Trimis de siveco, 27.11.2004. Sursa: Dicţionar ortograficÎNCĂ adv. 1) Până acum (până atunci); în continuare. încă durează. 2) (însoţit de o negaţie) Tot nu. încă nu m-am dus. 3) De acum; deja. 4) În plus (peste ceea ce este); pe de-asupra. încă o dată. ♢ Ba încă ba mai mult decât atât. (Şi) încă cum în mare măsură; foarte tare. /<lat. unquamTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXîncă adv. – 1. Pînă acum. – 2. Din nou, iarăşi. – 3. De asemenea. – 4. În plus. – 5. Chiar. – Mr. ningă, megl. ancă, istr. incă. Probabil lat. unquăm, mai ales cu sensul său negativ cînd este însoţit de nec: o propoziţie ca încă nu s’a însurat a putut însemna la început "nu s-a căsătorit niciodată" şi apoi "încă nu s-a căsătorit". Fonetismul este natural; pentru schimbarea u › î, cf. umple, umbla, înăuntru; însă evoluţia semantică nu e clară. Etimonul indicat de Puşcariu 805 cu oarecare îndoială a fost admis de Candrea-Dens., 835 şi Spitzer, Dacor., V, 468, cf. DAR. Este strigătoare coincidenţa cu it. anche, anco, v. prov. anc, v. fr. ainc, gal. anque, cuvinte prost explicate (de la un lat. *anque, după Meyer-Lübke, rom. Gramm., III, 495 şi REW 488; lat. *anqua, în loc de antequam, după G. G. Nicholson, R. Ling. rom., VI, 152; lat. hanc (rem), după G. Bonfati, RFE, XXI, 158; it. ancora, după Prati); astfel încît şi rom. încă a fost explicat uneori prin intermediul unui lat. *anqua (Pascu, Beiträge, 8) sau lat. *anique, cum este cat. anch "niciodată" (Brüch, ZRPh., XLI, 583). Celelalte explicaţii au doar valoare de curiozitate (din lat. adhuc sau hanc horam, după Diez, I, 21; de la hanc ad (horam), după Creţu 335).Trimis de blaurb, 19.12.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.