- încăibăra
- ÎNCĂIBĂRÁ, încáibăr, vb. I. refl. recipr. (reg.) A se încăiera. – et. nec.Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98ÎNCĂIBĂRÁ vb. v. apuca, încăiera, înhăţa, înşfăca, lua, prinde.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeîncăibărá vb. (sil. -căi-), ind. prez. 1 sg. încáibăr/încăibăréz, 2 sg. încáiberi, 3 sg. şi pl. încáibără; conj. prez. 3 sg. şi pl. încáibereTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficîncăibărá (-réz, încăibărát), vb. – 1. A apuca, a prinde, a înşfăca. – 2. (refl.) A ajunge la păruială, a se lua la bătaie. – var. îngăibăra, îmbăibăra, îngăidăra, încărăba. Origine obscură. Pare să fie rezultat de la încăiera încrucişat cu carabă (cf. ultima var.), sau mai probabil cu un suf. expresiv -ura, cf. încheibăra. Nu pare posibilă explicaţia lui Puşcariu, Dacor., III, 671 (cf. REW 1790 şi DAR), care pleca de la un lat. *incaviolāre "a închide în colivie". Scriban admite o încrucişare a lui încăiera cu cherba.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.