încheia

încheia
ÎNCHEIÁ, închéi, vb. I. tranz. I. 1. A prinde în nasturi, în copci etc. un obiect de îmbrăcăminte. ♦ refl. (Despre persoane) A-şi strânge haina, cămaşa etc. în nasturi, în copci; a-şi lega şireturile de la încălţăminte. 2. A potrivi una într-alta părţile componente ale unui obiect; a îmbina, a uni. II. 1. A termina, a pune capăt, a sfârşi o acţiune, o operaţie etc. ♦ refl. (Rar) A ajunge la deplina dezvoltare, la maturitate. ♦ A trage concluzia, a conchide. ♦ refl. (Rar) A se limita, a se rezuma la... 2. A stabili un acord, a definitiva un tratat etc. ♦ A redacta, a alcătui, a adresa un act oficial. – lat. inclavare.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

A încheia ≠ a reîncepe
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ÎNCHEIÁ vb. 1. a (se) închide, (reg.) a (se) îmbumba. (A încheia o haină.) 2. v. îmbina. 3. v. articula. 4. a epuiza, a isprăvi, a sfârşi, a termina, (astăzi rar) a slei, (pop.) a găta, a mântui. (A încheia tot ce avea de spus.) 5. v. conchide. 6. v. termina. 7. a (se) isprăvi, a (se) sfârşi, a (se) termina, (livr,) a (se) fini, (rar) a (se) epiloga, (pop.) a (se) dovedi, a (se) găta, a (se) găti, a (se) istovi, a (se) mântui, (prin vestul Transilv.) a (se) sculi, (înv.) a (se) săvârşi. (A încheia treaba; spectacolul s-a încheia.) 8. a finaliza, a isprăvi, a sfârşi, a termina, (livr.) a fini. (A încheia o lucrare începută.) 9. v. desăvârşi. 10. v. sfârşi. 11. a se duce, a (se) sfârşi, a se termina, a trece. (S-a încheia şi vacanţa!) 12. v. expira. 13. v. lichida. 14. v. solda. 15. v. contracta. 16. (înv.) a aşeza, a lega, a statornici. (A încheia o pace onorabilă.) 17. v. perfecta. 18. v. semna.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ÎNCHEIÁ vb. v. completa, împlini, întregi, limita, mărgini, reduce, rezuma, rotunji, sta.
Trimis de siveco, 20.08.2008. Sursa: Sinonime

încheiá vb., ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. închéi, 3 sg. şi pl. închéie, 1 pl. încheiém; ger. încheínd
Trimis de siveco, 17.06.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

A ÎNCHEIÁ1 închéi tranz. 1) (haine, ghete etc.) A uni prinzând marginile (cu ajutorul nasturilor, copcilor etc.). 2) (părţi componente ale unui întreg) A uni potrivind una în alta; a îmbina. încheia o scrisoare. /<lat. inclavare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A ÎNCHEIÁ2 închéi tranz. 1) (adunări, cuvântări, texte etc.) A duce până la capăt; a sfârşi; a termina; a isprăvi. încheia discuţia. 2) (coloane, rânduri etc.) A întregi formând partea de la urmă. 3) (acorduri, tratate, convenţii etc.) A adopta prin semnăturile reprezentanţilor; a consimţi să respecte printr-o înţelegere reciprocă; a contracta. Părţile au încheiat convenţia. ♢ încheia un proces-verbal a fixa un fapt de natură juridică într-un act oficial. 4) A face să se încheie. /<lat. inclavare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE ÎNCHEIÁ se închéie intranz. (despre acţiuni, intervale de timp etc.) 1) A ajunge până la capăt; a se sfârşi; a se termina; a se isprăvi. 2) A avea drept sfârşit; a se sfârşi; a se termina. Sărbătoarea s-a încheiat cu marşul fanfarelor. /<lat. inclavare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

încheiá (închéi, încheiát), vb. – 1. A îmbina, a uni, a asambla. – 2. A împreuna, a articula. – 3. A închide, a sfîrşi, a termina. – 4. A stabili un acord, a definitiva, a semna un tratat. – 5. A redacta, a alcătui un act oficial. – 6. A prinde în nasturi un obiect de îmbrăcăminte. – 7. A pune capăt. – 8. (refl.) A se limita, a se rezuma la ... – Mr. ncl’iare. De la cheie (Tiktin; Candrea-Dens., 327; Scriban), sau direct dintr-un lat. *inclaviare (Pascu, Beiträge, 15). Der. din lat. inclāvāre, de la clāvus (Puşcariu 815; REW 2392; DAR) este mai puţin probabilă, şi însuşi Puşcariu, Dacor., IV, 708-10, admite o încrucişare cu cheie. cf. cheotoare. Der. încheiere, s.f. (final, sfîrşit); încheiat, adj. (terminat; determinat, precis; prins în nasturi); încheietor, s.m. (montor); încheietor, s.n. (croşetă pentru încheiat nasturii); încheietoare, s.f. (crestătură, fantă; articulaţie; butonieră; plantă, Sideritis montana); încheietură, s.f. (articulaţie; loc unde se împreunează două bîrne; înv., articol; înv., concluzie), pe care DAR îl derivă de la un lat. pop. *clautūra, care nu pare necesar; descheia, vb. (a desface nasturii); încheibăra (var. încherbăra, încherbăla, închelbăra, închiolba, încherba, închelba), vb. (a asambla, a îmbina), pare a fi nu der. de la încheia cu un suf. expresiv neclar, cf. încăibăra, înhărbăla (după Puşcariu, Dacor., IV, 712-20 şi DAR, de la un lat. *incalvarĭāre, de la calvaria "hîrcă (hârcă)", soluţie ce nu pare convingătoare; după Tiktin şi Scriban, în legătură cu încăibăra).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • sfârşi — SFÂRŞÍ, sfârşesc, vb. IV. 1. tranz. A duce la capăt un lucru, o activitate; a termina, a isprăvi; a pune capăt la ceva, a încheia, a înceta. ♢ loc. adv. Pe sfârşite = aproape gata, pe terminate. ♢ expr. (intranz.) A sfârşi cu ceva = a nu se mai… …   Dicționar Român

  • termina — TERMINÁ, términ, vb. I. 1. tranz. A duce o acţiune până la capăt; a isprăvi, a sfârşi. ♢ loc. adv. Pe terminate = aproape de a se termina, pe sfârşite. 2. refl. A lua sfârşit, a se încheia. ♦ A avea o terminaţie, a se sfârşi în... Cuvântul masă… …   Dicționar Român

  • contracta — CONTRACTÁ, contractez, vb. I. I. tranz. 1. A încheia un contract. 2. A lua asupra sa o obligaţie, a se îndatora la... ♢ expr. A contracta o datorie = a face o datorie, a se împrumuta. 3. A se molipsi de..., a se îmbolnăvi de ..., a lua o boală …   Dicționar Român

  • isprăvi — ISPRĂVÍ, isprăvesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A duce sau a ajunge până la sfârşit, a face să fie sau a fi gata; a (se) termina, a (se) sfârşi, a (se) mântui; a (se) înfăptui, a (se) realiza. ♢ loc. adv. Pe isprăvite = aproape de sfârşit, pe… …   Dicționar Român

  • solda — SOLDÁ, soldez, vb. I. tranz. 1. A calcula soldul unui cont. ♦ refl. fig. (Despre tratative, întreceri sportive, acţiuni etc.) A se încheia cu..., a avea drept rezultat.... 2. A lichida o socoteală, o datorie. 3. A vinde un rest de marfă cu… …   Dicționar Român

  • conchide — CONCHÍDE, conchíd, vb. III. Tranz şi intranz. A trage o concluzie, a încheia o expunere, o cercetare etc. [Perf. s. conchisei, part. conchis] – Din lat. concludere (după închide). Trimis de Joseph, 16.05.2004. Sursa: DEX 98  CONCHÍDE vb. a… …   Dicționar Român

  • perfecta — PERFECTÁ, perfectez, vb. I. tranz. A duce la bun sfârşit, a desăvârşi, a definitiva, a încheia (un acord, o tranzacţie etc.). – Din perfect. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PERFECTÁ vb. a încheia. (A perfecta un acord.) Trimis… …   Dicționar Român

  • petrece — PETRÉCE, petréc, vb. III. I. 1. tranz. şi intranz. A şi duce viaţa sau a şi ocupa timpul (într un anumit fel, într un anumit loc, o anumită perioadă); a trăi. ♢ expr. (tranz.) A( şi) petrece noaptea (undeva) = a rămâne (undeva) peste noapte… …   Dicționar Român

  • îmbumba — ÎMBUMBÁ, îmbúmb, vb. I. tranz. (reg.) A încheia un nasture, petrecându l prin cheotoare; a încheia în nasturi un obiect de îmbrăcăminte. [var.: îmbumbiá vb. I] – În + bumb. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  A îmbumba ≠ a dezbumba… …   Dicționar Român

  • încheiere — ÎNCHEIÉRE, încheieri, s.f. Acţiunea de a (se) încheia şi rezultatul ei ♦ Epilog. ♦ Încheiere judecătorească = act al instanţei judecătoreşti în care sunt consemnate dispoziţiile luate de aceasta în cursul procesului. – v. încheia. Trimis de… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”