încăiera

încăiera
ÎNCĂIERÁ, încáier, vb. I. refl. recipr. A se lua la bătaie, a începe o luptă; a se încăibăra. ♦ tranz. (Rar) A ataca, a hărţui. – În + caier.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ÎNCĂIERÁ vb. 1. (pop.) a se încăibăra. (De ce v-aţi încăiera?) 2. a se hărţui. (Se încăiera în joacă.) 3. a se încleşta, (reg.) a se încocleţi. (S-au încăiera la luptă.) 4. a se înfrunta, (fâg.) a se ciocni. (Două tabere care se încăiera.) 5. (înv.) a se sfădi. (Dulăii s-au încăiera.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

încăierá vb., ind. prez. 1 sg. încáier, 3 sg. şi pl. încáieră; conj. prez. 3 sg. şi pl. încáiere
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ÎNCĂIERÁ încáier tranz. A ataca înconjurând din toate părţile. /în + caier
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE ÎNCĂIERÁ mă încáier intranz. A se lua la bătaie (unul cu altul); a începe să se bată (unul cu altul). /în + caier
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • încăierare — ÎNCĂIERÁRE, încăierări, s.f. Acţiunea de a (se) încăiera şi rezultatul ei; bătaie; încăierat, încăierătură. – v. încăiera. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎNCĂIERÁRE s. 1. v. bătaie. 2. harţă, hărţuială, hărţuire. (O încăierare în… …   Dicționar Român

  • încăibăra — ÎNCĂIBĂRÁ, încáibăr, vb. I. refl. recipr. (reg.) A se încăiera. – et. nec. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎNCĂIBĂRÁ vb. v. apuca, încăiera, înhăţa, înşfăca, lua, prinde. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  …   Dicționar Român

  • ciocni — CIOCNÍ, ciocnesc, vb. IV. 1. refl. (recipr.) intranz. şi tranz. A (se) lovi, a (se) izbi (unul) de altul (făcând zgomot). ♦ tranz. A lovi ouăle roşii unul de altul cu unul dintre capete, conform tradiţiei legate de sărbătoarea Paştilor. ♦ tranz.… …   Dicționar Român

  • corn — CORN1, (I 1, 6) coarne, (I 4, 5, II) cornuri, s.n., (I 3, III) corni, s.m. I. 1. (La animalele cornute) Fiecare dintre cele două excrescenţe de pe osul frontal al rumegătoarelor. ♢ loc. adj. (Despre cuvintele, relatările cuiva) Cu coarne =… …   Dicționar Român

  • hârjoni — HÂRJONÍ, hârjonesc, vb. IV. refl. recipr. A se încăiera cu cineva în glumă. – cf. magh. h o r s o l n i. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  HÂRJONÍ vb. a se zbengui. (Nişte copii care se hârjoni.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • hărţui — HĂRŢUÍ, hărţuiesc, vb. IV. 1. tranz. A necăji pe cineva cu tot felul de neplăceri, a nu lăsa în pace pe cineva; a cicăli, a sâcâi, a pisa. ♦ (reg.) A întărâta, a zădărî un câine. 2. tranz. A desfăşura atacuri scurte şi repetate asupra inamicului… …   Dicționar Român

  • încleşta — ÎNCLEŞTÁ, încleştez, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) strânge puternic, ca un cleşte; a (se) înţepeni. ♢ expr. (refl.) A i se încleşta (cuiva) fălcile (sau gura) = a i se înţepeni maxilarele; p. ext. a nu mai putea vorbi, a amuţi. ♦ tranz. A… …   Dicționar Român

  • înfurci — ÎNFURCÍ, înfúrc, vb. IV. (Rar) 1. refl. A se bifurca. 2. refl. recipr. A se certa, a se încăiera. [var.: înfurcá vb. I] – În + furcă. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎNFURCÍ vb. v. bifurca …   Dicționar Român

  • bătaie — BĂTÁIE, bătăi, s.f. I. 1. Lovitură repetată dată de cineva cuiva cu mâna sau cu un obiect. ♢ loc. vb. A (se) lua la bătaie = a (se) bate. ♢ expr. A stinge (sau a snopi, a zvânta etc.) în bătaie (sau în bătăi) (pe cineva) = a bate (pe cineva)… …   Dicționar Român

  • caier — CÁIER, caiere, s.n. Mănunchi de lână, de in, de cânepă sau de borangic, care se pune în furcă pentru a fi tors manual. [pr.: ca ier] – lat. *caiulus. Trimis de viorelgrosu, 20.04.2008. Sursa: DEX 98  cáier s. n., pl. cáiere Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”