- înfurci
- ÎNFURCÍ, înfúrc, vb. IV. (Rar) 1. refl. A se bifurca. 2. refl. recipr. A se certa, a se încăiera. [var.: înfurcá vb. I] – În + furcă.Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98ÎNFURCÍ vb. v. bifurca.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeînfurcí vb., ind. prez. (a avea de furcă, a se certa) 1 sg. înfúrc; (a se bifurca) 3 sg. înfurcéşteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA SE ÎNFURC//Í pers. 3 se înfurciéşte intranz. pop. 1) (despre drumuri, ape curgătoare) A se despărţi în două (ca o furcă); a se bifurca. 2) rar A se lua la ceartă sau la bătaie; a se încăiera. /în + furcaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.