încăierare

încăierare
ÎNCĂIERÁRE, încăierări, s.f. Acţiunea de a (se) încăiera şi rezultatul ei; bătaie; încăierat, încăierătură. – v. încăiera.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ÎNCĂIERÁRE s. 1. v. bătaie. 2. harţă, hărţuială, hărţuire. (O încăierare în joacă.) 3. încleştare. (încăierare lor la luptă.) 4. înfruntare, (înv. şi reg.) război, (fig.) ciocnire. (încăierare între unităţi armate duşmane.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

încăieráre s. f., g.-d. art. încăierării, pl. încăierări
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ÎNCĂIER//ÁRE încăierareări f. 1) v. A ÎNCĂIERA şi A SE ÎNCĂIERA. 2) Bătaie îndârjită între două sau mai multe persoane. încăierare între tabere duşmane. /v. a (se) încăiera
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • harţă — HÁRŢĂ s.f. Încăierare; ceartă. ♦ (înv.) Ciocnire între avangărzi sau între (mici) grupuri militare potrivnice. [var.: harţ s.n.] – Din magh. harc. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  HÁRŢĂ s. v. încăierare. Trimis de siveco, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • coliziune — COLIZIÚNE, coliziuni, s.f. 1. Ciocnire violentă între două corpuri care se mişcă unul spre altul; izbire, lovire. 2. Ciocnire de forţe, tendinţe, interese contrare în domeniul relaţiilor omeneşti; conflict, ceartă, dispută. ♦ (Rar) Încăierare,… …   Dicționar Român

  • pugilat — PUGILÁT s.n. Luptă cu pumnii goi practicată ca sport în antichitatea greco romană. ♦ (Sport; rar) Box, pugilism; p. ext. bătaie, încăierare. – Din fr. pugilat, lat. pugilatus. Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX 98  PUGILÁT s. v. box,… …   Dicționar Român

  • bătaie — BĂTÁIE, bătăi, s.f. I. 1. Lovitură repetată dată de cineva cuiva cu mâna sau cu un obiect. ♢ loc. vb. A (se) lua la bătaie = a (se) bate. ♢ expr. A stinge (sau a snopi, a zvânta etc.) în bătaie (sau în bătăi) (pe cineva) = a bate (pe cineva)… …   Dicționar Român

  • luptă — LÚPTĂ, lupte, s.f. 1. Încăierare, bătaie între două (sau mai multe) persoane (de obicei fără folosirea armelor), care caută să se învingă una pe alta (sau unele pe altele). ♢ Luptă dreaptă = luptă (1) corp la corp, fără arme şi fără vicleşuguri.… …   Dicționar Român

  • încăierat — ÎNCĂIERÁT s.n. (reg.) Încăierare. – v. încăiera. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎNCĂIERÁT s. v. bătaie, încăierare, luptă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  încăierát s. n. Trimis de siv …   Dicționar Român

  • încăierătură — ÎNCĂIERĂTÚRĂ s.f. (Rar) Încăierare. – Încăiera + suf. ătură. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎNCĂIERĂTÚRĂ s. v. bătaie, încăierare, luptă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  încăierătúră s. f., g. d. art. încăierătúrii …   Dicționar Român

  • arţag — ARŢÁG, arţaguri, s.n. (pop. şi fam.) Pornire spre ceartă, chef de ceartă. [var.: harţág s.n.] – Din magh. harcag. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ARŢÁG s. 1. (înv. şi pop …   Dicționar Român

  • certa — CERTÁ, cert, vb. I. 1. refl. recipr. A se lua la ceartă cu cineva, a discuta cu glas ridicat, cu aprindere; a se gâlcevi, a se ciorovăi, a se ciondăni. ♦ A rupe relaţiile de prietenie, a se învrăjbi cu cineva, a se supăra. ♢ expr. A fi certat cu… …   Dicționar Român

  • ciocnire — CIOCNÍRE, ciocniri, s.f. Acţiunea de a (se) ciocni. 1. Lovire (însoţită de zgomot) între două obiecte tari; ciocnitură. 2. fig. Luptă între interese sau idei diferite. 3. fig. Bătălie, luptă între două armate sau două grupuri adverse de oameni. – …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”