- coliziune
- COLIZIÚNE, coliziuni, s.f. 1. Ciocnire violentă între două corpuri care se mişcă unul spre altul; izbire, lovire. 2. Ciocnire de forţe, tendinţe, interese contrare în domeniul relaţiilor omeneşti; conflict, ceartă, dispută. ♦ (Rar) Încăierare, bătaie, luptă. 3. (În sintagma) Coliziune omonimică = fenomen lingvistic prin care două sau mai multe cuvinte diferite ajung omonime. [pr.: -zi-u-. – var.: (înv.) colízie s.f.] – Din fr. collision, lat. collisio, -onis.Trimis de hai, 28.06.2004. Sursa: DEX '98COLIZIÚNE s. v. ciocnire, izbire, lovire, tamponare.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecoliziúne s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art. coliziúnii; pl. coliziúniTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCOLIZIÚN//E coliziunei f. 1) Ciocnire bruscă şi violentă între două corpuri în mişcare; şoc. 2) livr. Dispută contradictorie; lipsă de acord. [art. coliziunea; G.-D. coliziunii; Sil. -zi-u-] /<fr. collision, lat. collisio, coliziuneonisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCOLIZIÚNE s. f. 1. lovire, ciocnire de tendinţe, forţe, de interese contrare; conflict. 2. izbire puternică între două corpuri care se mişcă în sensuri opuse. ♢ (fig.) încăierare, confruntare. ♢ abordaj. 3. coliziune omonimică = întâlnire a două sau mai multe cuvinte omonime. (<fr. collision, lat. collisio)Trimis de raduborza, 09.09.2006. Sursa: MDNCOLIZIÚNE s.f. 1. Lovire, ciocnire de tendinţe, de forţe, de interese contrare; conflict. 2. (Rar) Izbire puternică între două corpuri care se mişcă în sensuri opuse. ♦ Încăierare, luptă violentă. ♦ Abordaj. 3. Coliziune omonimică = fenomen prin care două sau mai multe cuvinte diferite devin omonime. [var. colizie s.f. / cf. fr. collision, it. collisione, lat. collisio – izbire].Trimis de LauraGellner, 28.03.2006. Sursa: DN
Dicționar Român. 2013.