încleşta

încleşta
ÎNCLEŞTÁ, încleştez, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) strânge puternic, ca un cleşte; a (se) înţepeni. ♢ expr. (refl.) A i se încleşta (cuiva) fălcile (sau gura) = a i se înţepeni maxilarele; p. ext. a nu mai putea vorbi, a amuţi. ♦ tranz. A prinde strâns (ca într-un cleşte) un obiect, un instrument. 2. refl. A se agăţa cu desperare (de ceva), a se prinde puternic (cu mâinile, cu braţele) de ceva; a rămâne prins de ceva (sau de cineva). 3. refl. recipr. A se lupta cu îndârjire, corp la corp; a se încăiera. ♦ refl. fig. (Despre bătălii, războaie) A deveni crâncen, a se înteţi. – În + cleşte.
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

A încleşta ≠ a descleşta
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ÎNCLEŞTÁ vb. 1. a strânge. (A încleşta dinţii, pumnii.) 2. v. crispa. 3. v. încăiera.
Trimis de siveco, 23.01.2009. Sursa: Sinonime

încleştá vb., ind. prez. 1 sg. încleştéz, 3 sg. şi pl. încleşteáză
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ÎNCLEŞT//Á încleştaéz tranz. 1) A prinde ca în cleşte. 2) A strânge cu putere (ca un cleşte). încleşta pumnii. [Sil. în-cleş-] /în + cleşte
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE ÎNCLEŞT//Á mă încleştaéz intranz. 1) A se închide strâns de tot (ca cleştele). ♢ A i încleşta fălcile (sau gura) a-i deveni ţapene maxilarele; a nu fi în stare să deschidă gura. 2) A se agăţa cu disperare. 3) (despre fiinţe) A se lua la luptă, apucându-se cu îndârjire. 4) fig. (despre lupte, războaie) A deveni mai intens; a se desfăşura mai crâncen. /în + cleşte
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • încleştá — vb., ind. prez. 1 sg. încleştéz, 3 sg. şi pl. încleşteázã …   Romanian orthography

  • încleştare — ÎNCLEŞTÁRE, încleştări, s.f. Acţiunea de a (se) încleşta şi rezultatul ei. ♦ Contracţie. – v. încleşta. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎNCLEŞTÁRE s. 1. strângere, strâns, (înv.) strân soare. (încleştare dinţilor.) 2. v. crispare.… …   Dicționar Român

  • crispa — CRISPÁ, crispéz, vb. I. refl. (Despre faţă, degete etc.) A se contracta în mod involuntar, a se încleşta (din cauza unei tensiuni nervoase). – Din fr. crisper, lat. crispare. Trimis de LauraGellner, 31.07.2004. Sursa: DEX 98  CRISPÁ vb. a (se)… …   Dicționar Român

  • strânge — STRẤNGE, strâng, vb. III. I. 1. tranz. A trage tare de capetele unei sfori, ale unei curele etc. înnodate sau înfăşurate în jurul cuiva sau a ceva, spre a lega ori a închide, a fixa etc. (mai) bine; a face ca o legătură să fie mai strâmtă. ♢ expr …   Dicționar Român

  • prinde — PRÍNDE, prind, vb. III. I. 1. tranz. A apuca ceva sau pe cineva cu mâna, cu ajutorul unui instrument etc. ♢ expr. Parcă (l )a prins pe Dumnezeu de (un) picior, se spune când cineva are o bucurie mare, neaşteptată. ♦ (Despre animale) A apuca cu… …   Dicționar Român

  • încleia — ÎNCLEIÁ, încleiez, vb. I. tranz. 1. A unge, a îmbina şi a fixa cu clei piese de lemn, hârtie etc. ♦ refl. A se lipi. ♦ refl. A se murdări, a se unge cu clei sau cu ceva cleios. ♦ refl. A se face, a deveni cleios. ♦ refl. fig. (Despre fălci) A se… …   Dicționar Român

  • cleşte — CLÉŞTE, cleşti, s.m. 1. Unealtă de fier sau de alt metal, alcătuită din doua braţe încrucişate şi articulate între ele, care serveşte la apucarea, întoarcerea, tragerea etc. unei piese. ♢ expr. A i scoate cuiva vorba (din gură) cu cleştele = a… …   Dicționar Român

  • descleşta — DESCLEŞTÁ, descleştéz, vb. I. tranz. şi refl. 1. A (se) desface, a (se) degaja dintr o strânsoare, dintr o încleştare. ♢ expr. (tranz.) A i descleşta cuiva fălcile = a face pe cineva să vorbească. (refl.) A i se descleşta cuiva fălcile = a începe …   Dicționar Român

  • lua — LUÁ, iau, vb. I. tranz. I. 1. A prinde un obiect în mână spre a l ţine (şi a se servi de el) sau spre a l pune în altă parte. ♢ expr. A lua altă vorbă = a schimba (cu dibăcie) subiectul unei discuţii. A( şi) lua picioarele la spinare = a pleca… …   Dicționar Român

  • robi — ROBÍ, robesc, vb. IV. 1. tranz. A lua cuiva libertatea; a ţine în captivitate, a aduce în stare de rob. 2. intranz. A trăi în robie, a fi rob. ♢ A munci din greu. 3. tranz. A menţine o persoană sau o colectivitate în relaţii de subjugare politică …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”