descleşta

descleşta: DESCLEŞTÁ, descleştéz, vb. I. tranz. şi refl. 1. A (se) desface, a (se) degaja dintr-o strânsoare, dintr-o încleştare. ♢ expr. (tranz.) A-i descleşta cuiva fălcile = a face pe cineva să vorbească. (refl.) A i se descleşta cuiva fălcile = a începe, în sfârşit, să vorbească. 2. A (se) desprinde, a (se) smulge cu greu din locul unde se află fixat. – Des¹- + [în]cleşta.

Trimis de LauraGellner, 11.07.2004. Sursa: DEX '98

A descleşta ≠ a încleşta

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

descleştá vb., ind. prez. 1 sg. descleştéz, 3 sg. şi pl. descleşteáză

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A DESCLEŞT//Á descleştaéz tranz. A face să se descleşteze. /des- + a [în]cleşta

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE DESCLEŞT//Á se descleştaeáză intranz. A se desface desprinzându-se dintr-o strânsoare. /des- + a [în]cleşta

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

descleştare — DESCLEŞTÁRE, descleştări, s.f. Acţiunea de a (se) descleşta şi rezultatul ei. – v. descleşta. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 descleştáre s. f., g. d. art. descleştării; pl. descleştări Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
cleşte — CLÉŞTE, cleşti, s.m. 1. Unealtă de fier sau de alt metal, alcătuită din doua braţe încrucişate şi articulate între ele, care serveşte la apucarea, întoarcerea, tragerea etc. unei piese. ♢ expr. A i scoate cuiva vorba (din gură) cu cleştele = a… … Dicționar Român
descleştat — DESCLEŞTÁT, Ă, descleştaţi, te, adj. Desfăcut dintr o încleştare; degajat. – v. descleşta. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
încleşta — ÎNCLEŞTÁ, încleştez, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) strânge puternic, ca un cleşte; a (se) înţepeni. ♢ expr. (refl.) A i se încleşta (cuiva) fălcile (sau gura) = a i se înţepeni maxilarele; p. ext. a nu mai putea vorbi, a amuţi. ♦ tranz. A… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias