cleşte

cleşte
CLÉŞTE, cleşti, s.m. 1. Unealtă de fier sau de alt metal, alcătuită din doua braţe încrucişate şi articulate între ele, care serveşte la apucarea, întoarcerea, tragerea etc. unei piese. ♢ expr. A-i scoate cuiva vorba (din gură) cu cleştele = a depune mari insistenţe pentru a face pe cineva să vorbească. ♦ Unealtă de fier asemănătoare cu un cleşte (1), folosită în divere operaţii. Cleşte pentru cărbuni. 2. Fiecare dintre cele două apendice anterioare, în formă de cleşte (1), ale unor crustacee. [pl. şi: (n) cleşte] – Din sl. klĕšta.
Trimis de ibogdank, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

CLÉŞTE s 1. v. forceps. 2. (tehn.) (reg.) crivală, crivea, şurub, teasc. (cleştele este o unealtă de lemn a tâmplarului.) 3. (tehn.) capră, locaş, matcă, plăsele (pl.). (cleşte al dulgherului.) 4. v. cleştar. 5. (tehn.) (reg.) argea, chingi (pl.), mâni (pl.). (cleşte la teasc.) 6. (anat.) foarfece. (cleşte la rac, crab.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

cléşte s. m./s. n., pl. cleşti/cléşte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CLÉŞT//E cleştei m. 1) Unealtă alcătuită din două piese încrucişate şi articulate între ele, folosită la apucarea, transportarea etc. unor obiecte. cleşte pentru cărbuni. ♢ A-i scoate cuiva vorba (din gură) cu cleşteele a depune eforturi pentru a face pe cineva să vorbească. 2) Fiecare din picioarele anterioare la unele crustacee; foarfece. cleşte de rac. [pl. şi cleşte] /<sl. klešta
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

cléşte (-e), s.n. – 1. Unealtă alcătuită din două braţe încrucişate care serveşte la apucarea, întoarcerea unei piese. – 2. Pensetă. – 3. Mucarniţă. 4. Spărgător de nuci. – 5. Instrument de extras dinţi. – 6. Instrument de scos cuie. – 7. Unealtă de dulgherie, pentru strîns sau scos doage. – 8. Ostie de pescuit, harpon. – 9. Braţe în formă de cleşte ale langustei, crabului etc. – 10. Nume popular dat suturei (sutură) occipitale parietale. – 11. La cai, primii incisivi. – 12. Instrument pentru a însemna urechile vitelor. – Mr. cle(a)şte, megl. cleaşti. sl. klĕšte, pl. de la klĕšta (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Miklosich, Lexicon, 291; Cihac, II, 61; Byhan 314); cf. bg. klĕšti, sb. klĕste, slov. klešč, rus. klesti. – Der. cleaşcă, s.f. (cleşte; cîrlig; unealtă stricată, vechitură, rablă); cleştar, s.n. (unealta dogarului; năvod); cleş(t)niţă, s.f. (clanţă de uşă; uşă falsă; ciot de creangă); încleşta, vb. (a apuca, a prinde; a îndesa; a strînge în braţe; a strînge, a presa); încleştătură, s.f. (epilepsie); descleşta, vb. (a dezlega, a da drumul, a slăbi strînsoarea).
Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • patent — PATÉNT1, Ă, patenţi, te, adj. (Despre sisteme şi obiecte tehnice) Construit în chip special pentru a prezenta garanţii de soliditate, de bună funcţionare sau pentru a putea fi folosit uşor; care funcţionează perfect. ♢ Cleşte patent (şi… …   Dicționar Român

  • încleşta — ÎNCLEŞTÁ, încleştez, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) strânge puternic, ca un cleşte; a (se) înţepeni. ♢ expr. (refl.) A i se încleşta (cuiva) fălcile (sau gura) = a i se înţepeni maxilarele; p. ext. a nu mai putea vorbi, a amuţi. ♦ tranz. A… …   Dicționar Român

  • mops — MOPS, (1) mopşi, s.m., (2) mopsuri, s.n. 1. s.m. Câine de statură mică, cu capul mare, pătrat, cu botul turtit, cu părul scurt şi neted; buldog. ♦ Epitet dat unei persoane cu nasul turtit. 2. s.n. Cleşte cu fălci curbate folosit la strângerea… …   Dicționar Român

  • cleştar — CLEŞTÁR1 s.n. (Poetic) Cristal. – Din magh. kristály. Trimis de ibogdank, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CLEŞTÁR s. v. cristal. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  CLEŞTÁR s. I. (tehn.) cleşte. (Cu cleştarul dogarul trage cercurile la… …   Dicționar Român

  • forceps — FÓRCEPS, forcepsuri, s.n. Instrument de obstetrică în formă de cleşte, care serveşte, în cazul naşterilor grele, la scoaterea copilului viu din pântecele mamei. – Din fr. forceps. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  FÓRCEPS s.… …   Dicționar Român

  • falţ — FALŢ, falţuri, s.n. 1. Cleşte de formă specială, folosit la tragerea pe calapod a feţelor încălţămintei. 2. Fiecare dintre bucăţile mici de piele care cad în urma prelucrării pieilor la maşina de fălţuit. 3. Tăietură, scobitură făcută pe marginea …   Dicționar Român

  • papagal — PAPAGÁL, papagali, s.m. 1. Nume dat mai multor păsări tropicale căţărătoare, cu ciocul mare şi încovoiat, cu pene felurit şi viu colorate, care, dresate, pot repeta sunete articulate. ♢ expr. (fam.) A avea papagal = a vorbi mult (şi convingător) …   Dicționar Român

  • urechelniţă — URECHÉLNIŢĂ, urechelniţe, s.f. I. (zool.) 1. Insectă de culoare castanie, cu corpul alungit, cu elitrele scurte, având la capătul abdomenului două prelungiri în formă de cleşte mare (Forficula auricularia). 2. Animal miriapod cu capul mare, cu… …   Dicționar Român

  • The Little Wild Girl — Infobox Film name = The Little Wild Girl image size = caption = director = Frank S. Mattison producer = writer = Cecil Burtis Hill Putnam Hoover Gordon Kalem narrator = starring = Lila Lee Cullen Landis music = cinematography = Jules Cronjager… …   Wikipedia

  • cleştişor — CLEŞTIŞÓR, cleştişori, s.m. Diminutiv al lui cleşte. [pl. şi: (n) cleştişoare] – Cleşte + suf. işor. Trimis de ibogdank, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  cleştişór s. m./s. n., pl. cleştişóri/cleştişoáre Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”