urechelniţă

urechelniţă
URECHÉLNIŢĂ, urechelniţe, s.f. I. (zool.) 1. Insectă de culoare castanie, cu corpul alungit, cu elitrele scurte, având la capătul abdomenului două prelungiri în formă de cleşte mare (Forficula auricularia). 2. Animal miriapod cu capul mare, cu antenele lungi, cu prima pereche de picioare mai lungă, transformată într-un fel de cleşti îndreptaţi îndărăt (Lithobius forficatus). 3. Cârcăiac. II. Plantă erbacee meliferă, cu frunze ovale cărnoase, terminate printr-un vârf ascuţit şi aşezate în formă de rozetă, cu flori roşii sau roz aşezate în partea superioară a tulpinii (Sempervivum tectorum). – Ureche + suf. -elniţă.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

URECHÉLNIŢĂ s. 1. (entom.; Forficula auricularia) (reg.) urechiţă, urechiuşă. 2. (bot.; Semper-vivum tectorum) (reg.) prescurariţă, prescurărele (pl.), prescurăriţă, prescurea, urechiuşă, verzişoară, iarba-ciutei, iarba-împăratului, iarba-tunului, iarba-urechii, iarbă-de-ureche, iarbă-grasă, ţâţa-mie-lului, varză-de-stâncă.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

URECHÉLNIŢĂ s. v. cârcăiac, portulacă, rujă, scolopendră, urechea-iepurelui.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

urechélniţă s. f., g.-d. art. urechélniţei; pl. urechélniţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

URECHÉLNIŢ//Ă1 urechelniţăe f. 1) Miriapod nocturn veninos, de talie medie, de culoare cafenie, având antene lungi şi membrele an-terioare în formă de cleşte. 2) Insectă noc-turnă, de talie mică, brună, cu corpul subţire, având abdomenul terminat cu o parte cor-noasă de forma unui cleşte. /ureche + suf. urechelniţăelniţă
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

URECHÉLNIŢ//Ă2 urechelniţăe f. 1) Plantă erbacee cu tulpina erectă, având frunze cărnoase, eliptice şi flori roz sau roşii, cultivată în scopuri decorative. 2) Plantă erbacee cu tulpina erectă, ramificată, cu frunze ovale şi flori galbene, dispuse în umbele; urechea-iepurelui. /ureche + suf. urechelniţăelniţă
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • urechélniţã — s. f., g. d. art. urechélniţei; pl. urechélniţe …   Romanian orthography

  • iarbă — IÁRBĂ, (2) ierburi, s.f. 1. Nume generic dat plantelor erbacee, anuale sau perene, cu părţile aeriene verzi, subţiri şi mlădioase, folosite pentru hrana animalelor. ♢ expr. Paşte, murgule, iarbă verde = va trebui să aştepţi mult până ţi se va… …   Dicționar Român

  • ureche — IARBA URÉCHII s. v. rujă, urechelniţă. Trimis de siveco, 10.10.2008. Sursa: Sinonime  URÉCHE s. v. branhie, măsea, opercul. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  URECHE TĂTĂRÁSCĂ s. v. urechea iepurelui. Trimis de siveco, 23.11.2007.… …   Dicționar Român

  • ţâţă — ŢẤŢĂ, ţâţe, s.f. 1. (pop.) Sân, mamelă. ♢ loc. adj. De ţâţă = (despre copii) sugar. ♢ loc. adv. La ţâţă = la sân, la piept. ♢ expr. A da ţâţa = a da să sugă, a alăpta. A avea ţâţă = a avea lapte suficient pentru a şi alăpta copilul. 2. Gurguiul… …   Dicționar Român

  • chilopode — CHILOPÓDE s.n.pl. (zool.) Ordin de artropode cu multe picioare; (la sg.) animal din acest ordin. [sg. chilopod. / < engl. chilopodes]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN  CHILOPÓDE s. n. pl. ordin de miriapode carnivore,… …   Dicționar Român

  • coc — COC1, coci, s.m. Bacterie sferică, izolată sau grupată împreună cu altele în formă de lanţ, de ciorchine etc. – Din fr. coccus. Trimis de hai, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  COC2, cocuri, s.n. Pieptănătură femeiască cu părul strâns sau împletit şi… …   Dicționar Român

  • cotoasă — cotoásă, cotoáse, s.f. (reg.) urechelniţă. Trimis de blaurb, 27.04.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • dermaptere — DERMAPTÉRE s. n. pl. ordin de insecte cu aripile membranoase: urechelniţa. (< lat. dermaptera) Trimis de raduborza, 15.04.2008. Sursa: MDN …   Dicționar Român

  • jinteră — jínteră, jíntere, s.f. (reg.) plantă ierboasă cu flori albastre grămădite în vârful tulpinii (are gust amar şi se foloseşte contra frigurilor); ghinţură, jinţură, urechelniţă, fierea pământului, opincea, şerpânţă. Trimis de blaurb, 26.06.2006.… …   Dicționar Român

  • miel — MIEL, miei, s.m. Puiul (mascul al) oii, în primele luni de la naştere. ♢ Zăpada (sau omătul) mieilor zăpada care cade uneori primăvara târziu. ♦ Blana prelucrată a puiului oii; carnea acestui animal. – Din lat. agnellus. Trimis de RACAI,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”