- ureche
- IARBA-URÉCHII s. v. rujă, urechelniţă.Trimis de siveco, 10.10.2008. Sursa: SinonimeURÉCHE s. v. branhie, măsea, opercul.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeURECHE-TĂTĂRÁSCĂ s. v. urechea-iepurelui.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonimeuréche s. f., art. uréchea, g.-d. art. uréchii; pl. uréchiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficURÉCH//E1 urechei f. I. 1) (la om şi la animale) Organ-pereche al auzului, situat (simetric) pe partea laterală a capului. ♢ Până peste urechei foarte mult. A trage cu urecheea a asculta pe furiş, neobservat de nimeni. A-i intra pe o ureche şi a-i ieşi pe alta a uita repede cele auzite; a nu da (nici o) atenţie spuselor cuiva. A-i rupe cuiva urecheile a pedepsi pe cineva, trăgându-l de urechi. A se face într-o ureche a se preface nebun; a fi neserios. A-i roade cuiva urecheile a-i spune cuiva mereu acelaşi lucru. A fi numai urechei a asculta foarte atent. A ajunge la urecheea (sau urecheile) cuiva a afla ceva ţinut în secret. 2) Capacitate de a auzi; auz ♢ A avea ureche muzicală a avea capacitatea de a memora şi reproduce cu uşurinţă sunete muzicale, melodii. A fi fudul de urechei (sau de o ureche) a nu auzi bine. 3) pop. Organ de respiraţie la animalele acvatice; branhie. II. (în îmbinări ce denumesc plante): urecheea-babei ciupercă comestibilă de culoare galbenă-portocalie, cu margini văluroase, ridicate în sus; urechiuşă. urecheea-iepurelui a) plantă erbacee cu tulpina erectă, ramificată, cu frunze ovale şi cu flori galbene, dispuse în umbele; urechelniţă; b) plantă erbacee decorativă, cu frunze înguste, păroase, dinţate pe margini, şi cu flori roşii sau roz, dispuse în formă de ciorchine. urecheea-ursului plantă erbacee cu tulpina erectă, ramificată, având frunze dinţate, rotunjite la vârf, şi flori galbene, dispuse în umbele unilaterale. urecheea-şoarecelui plantă erbacee decorativă, cu tulpina erectă, puţin ramificată, având frunze înguste, nezimţate, şi flori mici, albastre, albe sau roşii. urecheea-porcului plantă erbacee decorativă semilemnoasă, cu tulpina erecta, ramificată, păroasă, având frunze alungite, zimţate şi flori albăstrui-violete. [G.-D. urechii] /<lat. oriclaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXURÉCH//E2 urechei f. 1) Gaură sau adâncitură de dimensiuni reduse (corespunzătoare cu volumul obiectului), făcută cu scopuri diferite în anumite obiecte. urecheea acului. 2) Obiect de care se poate apuca sau cu ajutorul căruia se poate fixa ceva. urecheea cizmei. [G.-D. ure-chii] /<lat. oriclaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXuréche (-chi), s.f. – 1. Fiecare dintre cele două organe ale auzului. – 2. Auz. – 3. Branhie. – 4. Toartă. – var. urechie. Mr. ureacl’e, megl. urecl’ă, istr. urecl’e. lat. aurĭcŭla, vulg. orĭcla (Diez, I, 295; Puşcariu 1829; REW 793), cf. it. orecchio, prov. aurelha, fr. oreille, cat. orella, sp. oreja (leonez. orecha, mozarab orilla), port. orelha. Uz general (ALR, I, 53). – Der. urechelniţă (var. urecher(n)iţă), s.f. (curăţitoare de urechi; insectă, Forficula auricularia; plantă, Sempervivum tectorum); urechia, vb. (a trage de urechi); urechială, s.f. (faptul de a urechea); urechiat, adj. (cu urechi mari); urechiţă, s.f. (insectă; plantă), în Trans.; urechiuşe, s.f. (insectă; ciupercă, Tremella helvelloides).Trimis de blaurb, 20.04.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
