Dicționar Român. 2013.
clăpăug — CLĂPĂÚG, Ă, clăpăugi, ge, adj. 1. (Despre urechile oamenilor şi ale animalelor) Mare şi atârnând în jos; pleoştit; (despre oameni şi animale) care are asemenea urechi. 2. fig. (Despre oameni) Prostănac; bleg. – Din ucr. klapo uchyj. Trimis de… … Dicționar Român
iepure — IÉPURE, iepuri, s.m. Gen de mamifere din ordinul rozătoarelor, cu urechile lungi, cu doi dinţi incisivi suplimentari pe falca superioară, cu picioarele dinapoi mai lungi decât cele dinainte şi cu coada foarte scurtă; animal din acest gen, vânat… … Dicționar Român
măgar — MĂGÁR, măgari, s.m. 1. Animal din familia calului, mai mic decât acesta, cu părul de obicei sur, capul mare şi urechile lungi, întrebuinţat ca animal de povară şi de tracţiune; asin (Equus asinus). ♢ expr. A nu fi nici cal, nici măgar = a nu avea … Dicționar Român
năpucoi — năpucói s.m. (reg.) porc cu urechi mari; urecheat. Trimis de blaurb, 24.07.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
urechea — URECHEÁ, urechez, vb. I. tranz. A trage pe cineva de urechi (pentru a l pedepsi); p. gener. a bate (un copil). – Din ureche. Trimis de valeriu, 03.04.2003. Sursa: DEX 98 urecheá vb., ind. prez. 1 sg. urechéz, 3 sg … Dicționar Român
