- iepure
- IÉPURE, iepuri, s.m. Gen de mamifere din ordinul rozătoarelor, cu urechile lungi, cu doi dinţi incisivi suplimentari pe falca superioară, cu picioarele dinapoi mai lungi decât cele dinainte şi cu coada foarte scurtă; animal din acest gen, vânat pentru carnea şi blana lui. ♢ expr. Nu ştii de unde sare iepurele = nu poţi să ştii de unde îţi vine soluţionarea unei probleme. – lat. lepus, -oris.Trimis de gall, 23.02.2009. Sursa: DEX '98IARBA-IÉPURELUI s. v. susai, tremurătoare.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeIÉPURE s. (zool.; Lepus europaeus) (reg.) şoşoi, (glumeţ) urecheat.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeMĂCRIŞUL-IÉPURELUI s. v. măcriş.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimeOSUL-IÉPURELUI s. v. pojarniţă, sunătoare.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimeUMBRA-IÉPURELUI s. v. sparanghel.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonimeiépure s. m. (sil. ie-), art. iépurele; pl. iépuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficiépure-de-máre s. m. (sil. ie-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficlábă-de-iépure (bot.) s. f.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficmăcríşul-iépurelui s. m. (sil. -cri-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficósul-iépurelui (bot.) s. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficIÉPUR//E iepurei m. Mamifer rozător de talie medie, foarte sprinten, cu urechi lungi, coadă scurtă şi cu picioarele de dinapoi mai lungi decât cele de dinainte (vânat pentru carne şi blană). ♢ iepure-de-casă iepure domestic, crescut pentru carne şi blană. (A fi) fricos ca iepureele (a fi) foarte fricos. A alerga (sau a fugi) ca un iepure a alerga (sau a fugi) foarte repede; a fi iute de picior. Cine aleargă după doi iepurei nu prinde nici unul cel care încearcă să facă concomitent două lucruri nu reuşeşte să facă nici unul. A nu şti de unde sare iepureele a nu şti de unde poate apărea o şansă (în realizarea unui lucru, în rezolvarea unei probleme etc.). A împuşca (sau a prinde) doi iepurei deodată a înfăptui (cu succes) două acţiuni deodată. Câţi iepurei la biserică nimeni. Umbra-iepureelui plantă erbacee cu tulpină înaltă având frunze înguste, lungi şi flori galbene-verzui. /<lat. lepus, iepureorisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXiépure (iépuri), s.m. – 1. Mamifer rozător de cîmp cu urechile lungi, vînat pentru carne şi blană (Lepus timidus). – 2. Varietate de casă a animalului anterior (Lepus cuniculus). – 3. Cotlet de porc. – 4. Supapă la foalele fierarilor. – 5. Boală bucală a vitelor. – 6. (arg.) Soldat de infanterie. – Mr. l’epure, megl. l’epuri, istr. l’epur. lat. lĕpǒrem (Puşcariu 765; Candrea-Dens., 807; REW 4991; DAR), cf. alb. ljepur (Meter 240; Philippide, II, 646), it. lebre (calabr. liépuru, riépule), prov. lebra, fr. lièvre, sp. liebre, port. lebre. Pentru semantismul sensului 3, cf. lat. musculus, de la mus, fr. souris. – Der. iepura, s.f. (nume tipic al animalului, datorită culorii blănii sale); iepuroaică, s.f. (femela iepurelui; varietate de struguri); iepuresc, adj. (de iepure); iepureşte, adv. (ca iepurii); iepurar, s.m. (cîine de vînătoare; varietate de vultur, Aquila fulva), pe care Candrea-Dens., 808 îl derivă direct din lat.; iepurime, s.f. (mulţime de iepuri de cîmp sau de casă); iepurărie, s.f. (crescătorie de iepuri; laşitate); iepurăriţă, s.f. (la cai, umflare a piciorului). – Din rom. provine ţig. yepuro (Wlislocki 92).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.