ţâţă

ŢẤŢĂ, ţâţe, s.f. 1. (pop.) Sân, mamelă. ♢ loc. adj. De ţâţă = (despre copii) sugar. ♢ loc. adv. La ţâţă = la sân, la piept. ♢ expr. A da ţâţa = a da să sugă, a alăpta. A avea ţâţă = a avea lapte suficient pentru a-şi alăpta copilul. 2. Gurguiul urciorului, prin care se bea apă. 3. (pop.) Celulă în care se dezvoltă matca albinelor. 4. Compuse: (bot.) ţâţa-caprei = a) barba-caprei; b) plantă erbacee cu frunzele alungite, cu florile galbene-aurii (Tragopogon pratensis); ţâţa-oii = a) degetar; b) ciuboţica-cucului; ţâţa-vacii = a) varietate de viţă de vie care produce struguri cu boabe lunguieţe, cărnoase; razachie (Vitis); b) ciuboţica-cucului; c) plantă erbacee cu frunzele dispuse în rozetă şi cu florile galbene, aşezate în umbele la vârful tulpinii (Primula elatior); ţâţa-fiului = plantă de munte cu rizom scurt şi gros, tulpină înaltă, frunze ovale şi flori roşii (Polygonum bistorca); ţâţa-mielului = urechelniţă; ţâţa-oilor = arnică. – lat. *titia.

Trimis de valeriu, 14.09.2007. Sursa: DEX '98



ŢÂŢA-CÁPREI s. v. barba-caprei, surguci.

Trimis de siveco, 18.03.2008. Sursa: Sinonime



ŢÂŢA-ÓII s. v. arnică, ciuboţica-cucului, degetar, degetariţă, degeţel, podbal-de-munte.

Trimis de siveco, 19.04.2008. Sursa: Sinonime



ŢÂŢĂ s. I. 1. v. sân. 2. v. uger. II. ţâţa-vacii v. razachie.

Trimis de siveco, 10.10.2007. Sursa: Sinonime



ŢÂŢĂ s. v. gurgui, ţâţână.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



ţâţa-fíului (bot.) s. f.

Trimis de siveco, 02.10.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



ţâţa-óii (bot.) s. f.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ţâţa-vácii (bot. ) s. f.

Trimis de siveco, 06.03.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



ţâţă s. f., g.-d. art. ţâţei; pl. ţâţe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ŢÂŢ//Ă ţâţăe f. 1) pop. Organ de secreţie a laptelui la mamifere; glandă mamelară; mamelă. ♢ Copil de ţâţă copil sugar. A da ţâţă a alăpta. A avea ţâţă a avea lapte în cantitate suficientă (în perioada alăptării copilului). ţâţăa-vacii plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze mari, ovale, şi cu flori galbene, dispuse în umbele; ciuboţica-cucului. ţâţăa-caprei a) varietate de viţă de vie cu boabe mari, lunguieţe şi cărnoase; b) plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze lungi, înguste, şi cu flori galbene-aurii, solitare; barba-caprei. ţâţăa-mielului plantă erbacee decorativă cu tulpina erectă, cu frunze cărnoase şi eliptice, cu flori roz sau roşii; urechelniţă. ţâţăa-oii a) plantă erbacee veninoasă cu tulpina erectă, cu frunze păroase şi cu flori mari, roşii sau galbene, dispuse în inflorescenţe; b) plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze mari, subţiate spre peţiol, şi cu flori galbene-închise, dispuse în umbele. ţâţăa-oilor plantă erbacee medicinală, cu tulpina erectă şi păroasă, cu frunze eliptice, mari, şi cu flori galbene, care creşte în regiuni umede montane; arnică. ţâţăa-fiului plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunze mari, alungite, şi cu flori roşii dispuse în spice terminale, care creşte în regiuni umede montane. 2) reg. Celulă de fagure în care se dezvoltă matca; botcă. 3) pop. Parte în formă de cioc de la gura unor vase (pe unde se bea); gurgui. /<lat. titia

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX