- robi
- ROBÍ, robesc, vb. IV. 1. tranz. A lua cuiva libertatea; a ţine în captivitate, a aduce în stare de rob. 2. intranz. A trăi în robie, a fi rob. ♢ A munci din greu. 3. tranz. A menţine o persoană sau o colectivitate în relaţii de subjugare politică, economică şi socială, a aservi o ţară, un popor etc.; a exploata. 4. tranz. fig. A înlănţui, a încleşta, a subjuga pe cineva (prin farmecul pe care îl execită). ♢ refl. A fi robul unei pasiuni, a fi dominat de cineva sau de ceva. – Din rob.Trimis de cornel, 22.04.2008. Sursa: DEX '98A robi ≠ a dezrobi, a eliberaTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeROBÍ vb. 1. v. înrobi. 2. v. subjuga. 3. v. trudi.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeROBÍ vb. v. aresta, captiva, deţine, domina, închide, întemniţa, reţine, stăpâni, subjuga.Trimis de siveco, 22.04.2008. Sursa: Sinonimerobí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. robésc, imperf. 3 sg. robeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. robeáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ROB//Í robiésc 1. tranz. 1) v. A ÎNROBI. 2) fig. A transforma în rob, fiind încântat de anumite însuşiri; a subjuga. 2. intranz. 1) A fi rob. 2) fig. A munci din greu (ca un rob); a iobăgi; a şerbi. /Din robTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.