încleştáre — s. f., g. d. art. încleştärii; pl. încleştäri … Romanian orthography
clinci — CLÍNCI, clinciuri, s.n. Încleştare reciprocă a partenerilor la box. [var.: clíncing s.n.] – Din engl. clinching. Trimis de hai, 24.08.2006. Sursa: DEX 98 clinci s. n., pl. clínciuri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortogra … Dicționar Român
crispare — CRISPÁRE, crispări, s.f. Acţiunea de a se crispa; încleştare, contractare, crispaţie. – v. crispa. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CRISPÁRE s. contractare, crispaţie, încleştare. (crispare feţei.) Trimis de siveco, 05.08.2004 … Dicționar Român
strânsoare — STRÂNSOÁRE, strânsori, s.f. I. 1. (Senzaţie de) apăsare, (de) presiune; încleştare. 2. fig. Îngrădire, constrângere. ♦ (înv.) Caznă, chin, suferinţă. 3. Loc îngust, strâmt; calitatea, caracterul unui loc îngust, strâmt; îngustime. II. 1. (pop.)… … Dicționar Român
cleştet — cléştet s.n. (înv.) încleştare. Trimis de blaurb, 15.04.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
descleşta — DESCLEŞTÁ, descleştéz, vb. I. tranz. şi refl. 1. A (se) desface, a (se) degaja dintr o strânsoare, dintr o încleştare. ♢ expr. (tranz.) A i descleşta cuiva fălcile = a face pe cineva să vorbească. (refl.) A i se descleşta cuiva fălcile = a începe … Dicționar Român
descleştat — DESCLEŞTÁT, Ă, descleştaţi, te, adj. Desfăcut dintr o încleştare; degajat. – v. descleşta. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
strângere — STRẤNGERE, strângeri, s.f. Faptul de a (se) strânge; strâns1, strânsătură. ♢ expr. (Cu) strângere de inimă = (cu un) puternic sentiment de teamă, de durere, de regret etc. ♦ (înv.) Recrutare. – v. strânge. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
strâns — STRÂNS1 s.n. Strângere. ♦ Adunare a recoltei; cules. ♦ Vremea, timpul, momentul culesului recoltei. – v. strânge. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 STRÂNS2, Ă, strânşi, se, adj., adv., s.f. I. adj. 1. Legat, înfăşurat bine. ♦ Întins … Dicționar Român
încrâncenare — ÎNCRÂNCENÁRE, încrâncenări, s.f. Acţiunea de a se încrâncena; înfiorare. ♦ Încăierare, încleştare sângeroasă. – v. încrâncena. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNCRÂNCENÁRE s. groază, înfiorare, înfricoşare, îngrozire, înspăimântare … Dicționar Român