hărţui

hărţui
HĂRŢUÍ, hărţuiesc, vb. IV. 1. tranz. A necăji pe cineva cu tot felul de neplăceri, a nu lăsa în pace pe cineva; a cicăli, a sâcâi, a pisa. ♦ (reg.) A întărâta, a zădărî un câine. 2. tranz. A desfăşura atacuri scurte şi repetate asupra inamicului cu scopul de a-i provoca panică şi de a nu-i permite deplasarea, pregătirea unor acţiuni de luptă, aprovizionarea etc. 3. refl. recipr. A purta discuţii repetate şi contradictorii cu cineva, a se lua la ceartă sau la bătaie; a se încăiera. [var.: hârţuí vb. IV] – Harţă + suf. -ui.
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

HĂRŢUÍ vb. 1. v. încăiera. 2. v. asmuţi.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

hărţuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hărţuiésc, imperf. 3 sg. hărţuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. hărţuiáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A HĂRŢU//Í hărţuiiésc tranz. 1) (persoane) A deranja întruna cu repetarea insistentă a aceluiaşi lucru (pretenţii, reproşuri etc.); a necăji; a pisa. 2) (duşmani) A ataca în permanenţă, la intervale de timp mici, pentru a slei de puteri. 3) (fiinţe) A irita peste măsură în mod intenţionat; a zădărî; a întărâta; a aţâţa. /harţă + suf. hărţuiui
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE HĂRŢU//Í mă hărţuiiésc intranz. pop. A face schimb de hărţuieli (unul cu altul). /harţă + suf. hărţuiui
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • hârţui — HÂRŢUÍ, hârţuiesc, vb. IV. v. hărţui. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • hartui — HARTUÍ, hartuiesc, vb. IV. v. hartoi. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • hãrţuí — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hãrţuiésc, imperf. 3 sg. hãrţuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. hãrţuiáscã …   Romanian orthography

  • hărţuială — HĂRŢUIÁLĂ, hărţuieli, s.f. Faptul de a (se) hărţui. [pr.: ţu ia ] – Hărţui + suf. eală. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  HĂRŢUIÁLĂ s. v. încăierare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  hărţuiálă s. f., g. d …   Dicționar Român

  • zădărî — ZĂDĂRÎ, zădărăsc, vb. IV. tranz. 1. A întărâta, a provoca pe cineva; a sâcâi, a necăji, a hărţui. ♦ A răscoli, a tulbura. 2. A aţâţa focul. [var.: zădărí vb. IV] – Din bg. zadarjam, scr. zadirati. Trimis de spall, 16.03.2002. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • harţă — HÁRŢĂ s.f. Încăierare; ceartă. ♦ (înv.) Ciocnire între avangărzi sau între (mici) grupuri militare potrivnice. [var.: harţ s.n.] – Din magh. harc. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  HÁRŢĂ s. v. încăierare. Trimis de siveco, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • hărăţi — HĂRĂŢÍ, hărăţesc, vb. IV. 1. tranz. (reg.) A aţâţa, a întărâta, a zădărî (un câine). 2. refl. recipr. (înv.; despre două armate duşmane) A se hărţui. – et. nec. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  HĂRĂŢÍ vb. v …   Dicționar Român

  • hărţuire — HĂRŢUÍRE, hărţuiri, s.f. Acţiunea de a (se) hărţui şi rezultatul ei. – v. hărţui. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  HĂRŢUÍRE s. v. încăierare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  hărţuíre s. f., g. d. art. hărţuírii; …   Dicționar Român

  • surchidi — SURCHIDÍ, surchidesc, vb. IV. tranz. (reg.) A sâcâi, a plictisi; a hărţui; a muştrului. ♦ A smuci, a trânti; p. ext. a chinui. – Din magh. szurkálodni. Trimis de oprocopiuc, 29.07.2004. Sursa: DEX 98  surchidí vb., ind. prez …   Dicționar Român

  • încăiera — ÎNCĂIERÁ, încáier, vb. I. refl. recipr. A se lua la bătaie, a începe o luptă; a se încăibăra. ♦ tranz. (Rar) A ataca, a hărţui. – În + caier. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎNCĂIERÁ vb. 1. (pop.) a se încăibăra. (De ce v aţi… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”