surchidi

SURCHIDÍ, surchidesc, vb. IV. tranz. (reg.) A sâcâi, a plictisi; a hărţui; a muştrului. ♦ A smuci, a trânti; p. ext. a chinui. – Din magh. szurkálodni.

Trimis de oprocopiuc, 29.07.2004. Sursa: DEX '98



surchidí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. surchidésc, imperf. 3 sg. surchideá; conj. prez. 3 sg. şi pl. surchideáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



surchidí, surchidésc, vb. IV (reg.) 1. a plictisi. 2. a hărţui, a sâcâi. 3. a muştrului, a certa. 4. a smuci, a trânti. 5. a chinui. 6. a bate. 7. a arunca arşicele sau zarurile, făcându-le să se învârtească. 8. (despre distanţe; în forma: surchida) a măsura cu palmele.

Trimis de blaurb, 31.01.2007. Sursa: DAR



surchidí (-désc, -ít), vb. – 1. A înţepa, a împunge, a irita. – 2. A arunce arşice, zaruri. Mag. szurkálódni "a înţepa" (Scriban, Arhiva, XXX, 284; Drăganu, Dacor., V, 371). Der. din tc. sürkedik "vagabond" (Bogrea, Dacor., IV, 849) este mai puţin probabilă. – Der. surchideală, s.f. (arşice; iritaţie, excitaţie; ciomăgeală, bătaie).

Trimis de blaurb, 12.02.2009. Sursa: DER