înhăţa

înhăţa
ÎNHĂŢÁ, înháţ, vb. I. tranz. A apuca (pe cineva sau ceva) cu violenţă, repede şi pe neaşteptate; a înşfăca. – În + haţ.
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

ÎNHĂŢÁ vb. a apuca, a înşfăca, a lua, a prinde, (pop. şi fam.) a căpui, (pop.) a încăibăra, (prin Transilv.) a agâmba, (Mold. şi Transilv.) a găbji, a găbui, (grecism înv.) a proftaxi, (fam. fig.) a căptuşi, a umfla. (A înhăţa o bâtă în mână.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

înhăţá vb., ind. prez. 1 sg. înháţ, 2 sg. înháţi, 3 sg. şi pl. înháţă; conj. prez. 3 sg. şi pl. înháţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ÎNHĂŢÁ înháţ tranz. A apuca brusc şi cu putere; a înşfăca. ♢ A se înhăţa la bătaie a se lua la bătaie. /în + haţ
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • înşfăca — ÎNŞFĂCÁ, înşfác, vb. I. tranz. A apuca brusc, a prinde cu putere şi cu violenţă; a înhăţa. – cf. bg. h v á š t a m. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎNŞFĂCÁ vb. v. înhăţa. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  …   Dicționar Român

  • apuca — APUCÁ, apúc, vb. I. I. 1. tranz. A prinde, a lua, a înşfăca, a înhăţa (cu mâna). ♦ A pune mâna (în grabă) pe ce are la îndemână; a lua, a şi însuşi ceva la repezeală. ♢ expr. (intranz.) (Care) pe unde apucă = (Care) pe unde nimereşte. Pe apucate …   Dicționar Român

  • umfla — UMFLÁ, úmflu, vb. I. 1. tranz. A mări volumul unui obiect cu pereţi elastici sau plianţi, umplându l cu aer sau cu alt fluid. ♦ refl. (Despre cavităţi anatomice, mai ales despre stomac) A şi mări volumul; (despre fiinţe) a creşte în volum (în… …   Dicționar Român

  • căptuşi — CĂPTUŞÍ, căptuşesc, vb. IV. 1. tranz. A executa sau a aplica o căptuşeală la o haină, la încălţăminte etc. 2. tranz. A acoperi un obiect, pe dinăuntru sau pe dinafară, cu un strat de protecţie, de izolare etc.; a dota un sistem tehnic cu o… …   Dicționar Român

  • găbji — GĂBJÍ, găbjesc, vb. IV. tranz. (pop.) A prinde pe cineva care a fugit, care s a ascuns; a pune mâna pe cineva; a înhăţa, a găbui. ♦ A fura. – cf. g ă b u i. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GĂBJÍ vb. v. apuca, înhăţa, înşfăca, lua,… …   Dicționar Român

  • găbui — GĂBUÍ, găbuiesc, vb. IV. tranz. (pop.) A găbji. – cf. v. rus. g a b a t, ucr. h a b a t y. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GĂBUÍ vb. v. apuca, înhă …   Dicționar Român

  • haţ — interj. Cuvânt care indică o mişcare bruscă şi neaşteptată, făcută pentru a prinde sau a apuca pe cineva sau ceva. – Onomatopee. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  HAŢ interj. hap! (haţ! a pus mâna pe el.) Trimis de siveco, 05.08.2004.… …   Dicționar Român

  • prinde — PRÍNDE, prind, vb. III. I. 1. tranz. A apuca ceva sau pe cineva cu mâna, cu ajutorul unui instrument etc. ♢ expr. Parcă (l )a prins pe Dumnezeu de (un) picior, se spune când cineva are o bucurie mare, neaşteptată. ♦ (Despre animale) A apuca cu… …   Dicționar Român

  • înhăţare — ÎNHĂŢÁRE s.f. Acţiunea de a înhăţa; înşfăcare. – v. înhăţa. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎNHĂŢÁRE s. apucare, înşfăcare, luare, prindere, (fam. fig.) umflare. (înhăţare cuiva de gât.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • agâmbat — AGÂMBÁ vb. v. apuca, înhăţa, înşfăca, lua, prinde. Trimis de siveco, 08.01.2009. Sursa: Sinonime  agîmbá ( béz, át), vb. – A urmări, a merge pe urmele cuiva. Origine necunoscută. Cuvînt puţin folosit. Este îndoielnică der. din lat. gamba… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”