înşfãcá — vb., ind. prez. 1 sg. înşfác, 2 sg. înşfáci, 3 sg. înşfácã; conj. prez. 3 sg. şi pl. înşfáce … Romanian orthography
căptuşi — CĂPTUŞÍ, căptuşesc, vb. IV. 1. tranz. A executa sau a aplica o căptuşeală la o haină, la încălţăminte etc. 2. tranz. A acoperi un obiect, pe dinăuntru sau pe dinafară, cu un strat de protecţie, de izolare etc.; a dota un sistem tehnic cu o… … Dicționar Român
umfla — UMFLÁ, úmflu, vb. I. 1. tranz. A mări volumul unui obiect cu pereţi elastici sau plianţi, umplându l cu aer sau cu alt fluid. ♦ refl. (Despre cavităţi anatomice, mai ales despre stomac) A şi mări volumul; (despre fiinţe) a creşte în volum (în… … Dicționar Român
înhăţa — ÎNHĂŢÁ, înháţ, vb. I. tranz. A apuca (pe cineva sau ceva) cu violenţă, repede şi pe neaşteptate; a înşfăca. – În + haţ. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 ÎNHĂŢÁ vb. a apuca, a înşfăca, a lua, a prinde, (pop. şi fam.) a căpui, (pop.)… … Dicționar Român
apuca — APUCÁ, apúc, vb. I. I. 1. tranz. A prinde, a lua, a înşfăca, a înhăţa (cu mâna). ♦ A pune mâna (în grabă) pe ce are la îndemână; a lua, a şi însuşi ceva la repezeală. ♢ expr. (intranz.) (Care) pe unde apucă = (Care) pe unde nimereşte. Pe apucate … Dicționar Român
hierochuntica — MẤNĂ, mâini, s.f. I. 1. Fiecare din cele două membre superioare ale corpului omenesc, de la umăr până la vârful degetelor, în special partea de la extremitatea antebraţului, care se termină cu cele cinci degete. ♢ loc. adj. De mână = a) făcut cu… … Dicționar Român
încăibăra — ÎNCĂIBĂRÁ, încáibăr, vb. I. refl. recipr. (reg.) A se încăiera. – et. nec. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 ÎNCĂIBĂRÁ vb. v. apuca, încăiera, înhăţa, înşfăca, lua, prinde. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
înşfăcare — ÎNŞFĂCÁRE s.f. Acţiunea de a înşfăca; apucare bruscă, violentă; înhăţare. – v. înşfăca. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNŞFĂCÁRE s. v. înhăţare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime înşfăcáre s. f., g. d. art.… … Dicționar Român
agâmbat — AGÂMBÁ vb. v. apuca, înhăţa, înşfăca, lua, prinde. Trimis de siveco, 08.01.2009. Sursa: Sinonime agîmbá ( béz, át), vb. – A urmări, a merge pe urmele cuiva. Origine necunoscută. Cuvînt puţin folosit. Este îndoielnică der. din lat. gamba… … Dicționar Român
căpui — CĂPUÍ, căpuiesc, vb. IV. 1. tranz. (înv. şi reg.) A pune mâna pe cineva; a prinde, a încăpui. 2. refl. A obţine, a şi procura; a încăpui. – Din magh. kapni. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98 CĂPUÍ vb … Dicționar Român
