- umfla
- UMFLÁ, úmflu, vb. I. 1. tranz. A mări volumul unui obiect cu pereţi elastici sau plianţi, umplându-l cu aer sau cu alt fluid. ♦ refl. (Despre cavităţi anatomice, mai ales despre stomac) A-şi mări volumul; (despre fiinţe) a creşte în volum (în urma mâncării excesive), a avea o senzaţie de balonare. ♢ expr. (tranz.) A-l umfla pe cineva râsul (sau plânsul) sau (refl.) a se umfla de râs (sau plâns) = a nu-şi putea stăpâni râsul (sau plânsul), a izbucni în râs (sau în plâns). A se umfla de somn (sau de dormit) = a se sătura de somn, a dormi foarte mult. ♦ tranz. şi refl. A (se) înfoia. Vântul umflă pânzele. ♢ expr. (refl.) A se umfla în pene = a se îngâmfa, a se fuduli. 2. refl. (Despre ape) A-şi mări volumul, a creşte. ♦ (Despre lichide) A-şi ridica nivelul prin fierbere. 3. refl. (Despre obiecte de lemn) A-şi mări volumul prin umezire. ♢ tranz. Apa a umflat doagele. 4. refl. (Despre piele, ţesuturi, organe etc.) A se inflama, a se congestiona. 5. tranz. fig. (fam.) A ridica în mod exagerat preţul, suma, proporţiile etc. 6. tranz. fig. (fam.) A înşfăca, a înhăţa; a prinde, a lua, a ridica. – lat. inflare.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98A (se) umfla ≠ a (se) dezumfla, a scădeaTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeA umfla ≠ a dezumflaTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeUMFLÁ vb. 1. a se dilata. (Un fluid se poate umfla.) 2. v. holba. 3. v. buhăi. 4. v. inflama. 5. (med. VET.) a se inflama, (pop.) a se bolovăni. (Ugerul vacii s-a umfla.) 6. v. înfoia. 7. v. mări.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeUMFLÁ vb. v. apuca, exagera, făli, fuduli, grozăvi, infatua, împăuna, înfumura, îngâmfa, înhăţa, înşfăca, lăuda, lua, mândri, prinde, semeţi.Trimis de siveco, 27.11.2008. Sursa: Sinonimeumflá vb., ind. prez. 1 sg. úmflu, 2 sg. úmfli, 3 sg. şi pl. úmflăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA UMFLÁ úmflu tranz. 1) (obiecte cu pereţii elastici) A mări în volum prin acţiunea unui fluid. umfla balonul. ♢ A-l umfla pe cineva râsul (sau plânsul) a nu-şi putea stăpâni râsul (sau plânsul). 2) A face să se umfle. 3) (obiecte de pânză) A balona sub acţiunea unui curent puternic de aer; a înfoia. 4) fig. fam. (preţuri, sume, cifre etc.) A ridica în mod exagerat. 5) fam. A apuca brusc şi cu putere; a înşfăca; a înhăţa. ♢ umfla în spate a ridica brusc în spate. /<lat. inflareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE UMFLÁ mă úmflu intranz. A-şi mări volumul, depăşind limitele normale. Râul s-a umflat. Gâtul se umflă. ♢ umfla de somn a dormi mai mult decât trebuie. umfla în pene a se îngâmfa. /<lat. inflareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXumflá (-lu, -át), vb. – 1. A mări volumul, a dilata. – 2. (refl.) A-şi mări volumul, a se inflama. – 3. A da laptele în foc. – 4. A apuca, a lua cu mîna, a deţine. – var. înv. înfla şi der. – Mr. umflu, umflare, megl. amflu, amflari, istr. ămflu. lat. inflāre (Puşcariu 1802; REW 4406), cf. it. enfiare, prov. enflar, fr. enfler, sp. hinchar. Trecerea lui in- › un- trebuie să fie anterioară rom., cf. logud. unflare, sicil. unkari, calabr. uhhare, Teramo umblà (Rohlfs, Arch. rom., VII, 465). – Der. umflăcios, adj. (umflat, gata să crape); umflăciune, s.f. (umflătură); umflătură, s.f. (loc umflat, cucui). Din rom. provine iud. sp. u(n)flar.Trimis de blaurb, 16.04.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
