nară

NÁRĂ, nări, s.f. 1. Fiecare dintre cele două orificii exterioare ale cavităţii nazale prin care respiră şi miros oamenii şi unele animale. ♢ expr. Cu nările (sau nara) în vânt = cu capul ridicat, cu o ţinută semeaţă; p. ext. mândru, plin de sine. A se umfla în nări sau a-şi umfla nările = a-şi lua un aer semeţ; p. ext. a-şi da importanţă, a se îngâmfa. 2. Piesă metalică în formă de tub amplasată pe puntea sau pe bordajul unei nave, prin care trece lanţul ancorei de pe punte în afara bordului. [var.: (reg.) náre s.f.] – lat. naris.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



NÁRĂ s. v. nas.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



náră s. f., g.-d. art. nării; pl. nări

Trimis de siveco, 21.10.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



NÁR//Ă nări f. 1) Fiecare dintre cele două orificii exterioare ale cavităţii nazale la om şi la unele animale. ♢ Cu nările (sau cu narăa) în vânt a) în plină goană; b) cu multă grabă; c) plin de sine; trufaş. A se umfla în nări (sau a-şi umfla nările) a-şi da aere. 2) Ori-ficiu pe bordul unei nave, prin care este trecut lanţul ancorei. [G.-D. nării] /<lat. naris

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX