înşelat — ÎNŞELÁT, Ă, înşelaţi, te, adj. I. (înv.) Înşeuat, cu şaua pusă. II. 1. Indus în eroare; păcălit, amăgit. 2. Trădat în fidelitatea conjugală; p. gener. trădat în dragoste. ♦ (Despre fete, femei) Ademenit, sedus. – v. înşela. Trimis de valeriu,… … Dicționar Român
raft — RAFT1, rafturi, s.n. Poliţă fixată într un dulap, la o etajeră, de a lungul pereţilor unei camere etc. – Din tc. raf, bg. raft. Trimis de LauraGellner, 02.07.2004. Sursa: DEX 98 RAFT2, rafturi, s.n. (înv.; mai ales la pl.) Harnaşament de lux. – … Dicționar Român
însămărat — însămărát, însămărátă, adj. (reg.) cu samarul în spinare, înşeuat cu samarul. Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR … Dicționar Român
întărniţat — ÎNTĂRNIŢÁT, Ă, întărniţaţi, te, adj. (pop.; despre cai, măgari şi catâr) Cu tarniţă, înşeuat. – v. întărniţa. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
şa — ŞA, şei, s.f. 1. Piesă de harnaşament confecţionată din piele sau din lemn, care se pune pe spinarea calului şi pe care şade călăreţul. ♢ expr. A pune şaua (pe cineva) = a supune, a stapâni, a exploata (pe cineva), a constrânge pe cineva să facă… … Dicționar Român
şeuaş — şeuáş adj. m., pl. şeuáşi Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic ŞEUÁŞ şeuaşi m. Cal înşeuat dintr un atelaj. /sa + suf. şeuaşuaş Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX şeuáş, şeuáşi, s … Dicționar Român