Dicționar Român. 2013.
încăpui — ÎNCĂPUÍ, încăpuiesc, vb. IV. (reg.) 1. refl. A obţine, a şi procura ceva; a (se) căpui. 2. tranz. A pune mâna pe cineva sau ceva; a prinde, a căpui. – În + căpui. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 încăpuí vb., ind. prez. 1 … Dicționar Român
căpuire — CĂPUÍRE1, căpuiri, s.f. Acţiunea de a căpui şi rezultatul ei. – v. căpui. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CĂPUÍRE2, căpuiri, s.f. Operaţie prin care se turteşte extremitatea liberă a corpului unui nit, pentru a forma al doilea cap) … Dicționar Român
cap — CAP1, (I, III) capete, s.n., (II) capi, s.m. I. s.n. 1. Extremitatea superioară a corpului omenesc sau cea anterioară a animalelor, unde se află creierul, principalele organe de simţ şi orificiul bucal. ♢ loc. adv. Din cap până n picioare = de… … Dicționar Român
căpuit — CĂPUÍT, Ă, căpuiţi, te, adj. (înv. şi reg.) Care are de toate, prevăzut cu tot ce i trebuie; încăpuit. – v. căpui. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
căpăta — CĂPĂTÁ, cápăt, vb. I. tranz. 1. A obţine un lucru solicitat, a primi (în dar sau de pomană). ♢ loc. adj. De căpătat = primit de pomană, obţinut prin cerşeală. 2. A câştiga; a agonisi; a dobândi prin... – lat. pop. capitale. Trimis de valeriu,… … Dicționar Român
înhăţa — ÎNHĂŢÁ, înháţ, vb. I. tranz. A apuca (pe cineva sau ceva) cu violenţă, repede şi pe neaşteptate; a înşfăca. – În + haţ. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 ÎNHĂŢÁ vb. a apuca, a înşfăca, a lua, a prinde, (pop. şi fam.) a căpui, (pop.)… … Dicționar Român
