încăpui

încăpui: ÎNCĂPUÍ, încăpuiesc, vb. IV. (reg.) 1. refl. A obţine, a-şi procura ceva; a (se) căpui. 2. tranz. A pune mâna pe cineva sau ceva; a prinde, a căpui. – În + căpui.

Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

încăpuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. încăpuiésc, imperf. 3 sg. încăpuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. încăpuiáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Игры ⚽ Нужна курсовая?

căpui — CĂPUÍ, căpuiesc, vb. IV. 1. tranz. (înv. şi reg.) A pune mâna pe cineva; a prinde, a încăpui. 2. refl. A obţine, a şi procura; a încăpui. – Din magh. kapni. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98 CĂPUÍ vb … Dicționar Român
cap — CAP1, (I, III) capete, s.n., (II) capi, s.m. I. s.n. 1. Extremitatea superioară a corpului omenesc sau cea anterioară a animalelor, unde se află creierul, principalele organe de simţ şi orificiul bucal. ♢ loc. adv. Din cap până n picioare = de… … Dicționar Român
încăpuit — ÎNCĂPUÍT, Ă, încăpuiţi, te, adj. (reg.) Care are de toate; care are tot ce i trebuie, căpuit. – v. încăpui. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias