sfruntáre — s. f., g. d. art. sfruntärii; pl. sfruntäri … Romanian orthography
sfidare — SFIDÁRE, sfidări, s.f. Acţiunea de a sfida şi rezultatul ei. – v. sfida. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SFIDÁRE s. 1. bravadă, bravare, desfidere, (înv.) desfid. (sfidare morţii.) 2. înfruntare, (rar) sfruntare. (sfidare cuiva.) 3.… … Dicționar Român
batjocură — BATJÓCURĂ, batjocuri, s.f. Luare în ras, bătaie de joc; vorbă, faptă, lucru de râs, de ocară, de insultă. ♢ expr. A fi (sau a ajunge, a se face) de batjocură = a fi (sau a ajunge, a se face) de râs, a deveni ridicol. [var.: batjócoră s.f.] –… … Dicționar Român
morgă — MÓRGĂ1, morgi, s.f. Clădire special amenajată în care se depun cadavrele neidentificate şi unde se fac autopsii în cazul când este necesar să se constate cauza morţii. ♦ Sală specială într un spital unde se depun morţii până la înmormântare. –… … Dicționar Român
obrăznicie — OBRĂZNICÍE, obrăznicii, s.f. Atitudine, purtare, vorbă obraznică; necuviinţă, insolenţă, impertinenţă; (cu sens atenuat) neascultare, neastâmpăr. – Obraznic + suf. ie. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Obrăznicie ≠ bună cuviinţă… … Dicționar Român
prezumţie — PREZÚMŢIE, prezumţii, s.f. (livr.) 1. Părere întemeiată pe aparenţe, pe ipoteze, pe deducţii; presupunere, supoziţie. ♦ Recunoaştere a unui fapt ca autentic din punct de vedere juridic, până la proba contrară. 2. Părere exagerat de bună despre… … Dicționar Român
provocare — PROVOCÁRE, provocări, s.f. Acţiunea de a provoca şi rezultatul ei; provocaţie. – v. provoca. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PROVOCÁRE s. 1. v. instigare. 2. v. asmuţire. 3. sfidare, sfruntare. (Aruncă cuiva o provocare.) 4.… … Dicționar Român
sfrunterie — sfrunteríe s.f. (înv.) sfruntare, sfidare. Trimis de blaurb, 11.12.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
înfruntare — ÎNFRUNTÁRE, înfruntări, s.f. Acţiunea de a înfrunta şi rezultatul ei. 1. Mustrare, dojană aspră; p. ext. jignire, insultă. 2. Rezistenţă hotărâtă; opunere îndrăzneaţă. ♦ Conflict, ciocnire. – v. înfrunta. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX … Dicționar Român
ţâfnă — ŢÂFNĂ, ţâfne, s.f. (pop.) 1. Ifos, aroganţă; trufie. ♦ Arţag. ♢ expr. A i sări (cuiva) ţâfna = a se mânia. A umbla cu ţâfna în nas = a fi mereu gata de ceartă. 2. Cobe (1). – Din ngr. tsífna. Trimis de laura tache, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
