îndrumător

îndrumător
ÎNDRUMĂTÓR, -OÁRE, îndrumători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care îndrumează, orientează; călăuzitor. ♦ (Substantivat, n.) Lucrare care îndrumează într-un domeniu; îndrumar. – Îndruma + suf. -ător.
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

ÎNDRUMĂTÓR s., adj. 1. s. v. ghid. 2. s. călăuză, ghid, (livr.) cicerone. (X este îndrumător într-un muzeu.) 3. s. călăuză, povăţuitor, sfătuitor, sfetnic, (livr.) mentor, (înv. şi fam.) dascăl, (înv.) povaţă, tocmitor. (X îi serveşte drept îndrumător în viaţă.) 4. adj., s. călăuzitor, povăţuitor, sfătuitor, (înv.) îndreptător, purtător. (I-a fost un excelent îndrumător.) 5. adj. v. indicator. 6. adj. povăţuitor, sfătuitor, (înv.) învăţător. (Carte îndrumător.)
Trimis de siveco, 08.11.2008. Sursa: Sinonime

îndrumătór adj. m., pl. îndrumătóri; f. sg. şi pl. îndrumătoáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ÎNDRUMĂT//ÓR1 îndrumătoroáre (îndrumătoróri, îndrumătoroáre) şi substantival Care îndrumează; care orientează; călăuzitor. Carte îndrumătoroare. /a îndruma + suf. îndrumătorător
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • mentor — MÉNTOR, mentori, s.m. Conducător spiritual, povăţuitor, îndrumător; preceptor, educator. ♦ Altoi dintr o plantă bătrână grefat pe o plantă tânără pentru a i transmite acesteia însuşirile sale. – Din fr., lat. mentor, germ. Mentor. Trimis de… …   Dicționar Român

  • călăuză — CĂLĂÚZĂ, călăuze, s.f. 1. Persoană care însoţeşte pe cineva spre a i arăta drumul şi spre a i da indicaţiile sau explicaţiile necesare; ghid. 2. Persoană care îndrumează într o acţiune, într un domeniu de cercetare etc.; conducător, îndrumător. 3 …   Dicționar Român

  • indicator — INDICATÓR, OÁRE, indicatori, oare, adj., s.n., s.m. I. adj. Care indică, care face cunoscut. II.1. s.n. Aparat, instrument, dispozitiv care serveşte la indicarea anumitor mărimi, fenomene, informaţii etc. ♢ Indicator de pantă = inclinometru.… …   Dicționar Român

  • povăţuitor — POVĂŢUITÓR, OÁRE, povăţuitori, oare, s.m. şi f. (Adesea adjectival) Persoană care dă cuiva sfaturi, care îndrumează, călăuzeşte. ♦ Ceea ce serveşte cuiva drept călăuză, îndrumător. [pr.: ţu i ] – Povăţui + suf. tor. Trimis de oprocopiuc,… …   Dicționar Român

  • dascăl — DÁSCĂL, dascăli, s.m. 1. (înv.) Învăţător (la ţară); p. ext. profesor. ♦ (Rar) Om de ştiinţă; învăţat, savant. 2. fig. Iniţiator sau propagator al unei doctrine; îndrumător într un anumit domeniu. 3. Cântăreţ de biserică, diac, psalt, cantor. –… …   Dicționar Român

  • sfătuitor — SFĂTUITÓR, OÁRE, sfătuitori, oare, s.m. şi f. Persoană care dă sfaturi; povăţuitor. [pr.: tu i ] – Sfătui + suf. tor. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SFĂTUITÓR adj. v. consultativ. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Si …   Dicționar Român

  • călăuzitor — CĂLĂUZITÓR, OÁRE, călăuzitori, oare, adj. Care călăuzeşte, care îndrumează; îndrumător. [pr.: lă u ] – Călăuzi + suf. tor. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CĂLĂUZITÓR adj., s. v. îndrumător. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • ghid — GHID, Ă, (1) ghizi, de, s.m. şi f., (2) ghiduri, s.n. 1. s.m. şi f. Persoană care conduce şi îndrumează un grup de turişti, un grup de vizitatori ai unei expoziţii etc., dându le explicaţiile necesare; călăuză, cicerone. 2. s.n. Carte cuprinzând… …   Dicționar Român

  • indicativ — INDICATÍV, Ă, indicativi, e, adj., s.n. 1. adj. (Rar) Care indică, care îndrumă. 2. adj. (gram.; în sintagma) Mod indicativ (şi substantivat, n.) = mod personal care exprimă, de obicei, o acţiune prezentată de către vorbitor ca reală. 3. s.n. Tot …   Dicționar Român

  • povaţă — POVÁŢĂ, poveţe, s.f. (pop.) Îndrumare, sfat dat cuiva sau primit de cineva; povăţuire, povăţuială. ♢ loc. adj., adv. De povaţă = ca îndrumător, ca ghid. ♦ Persoană care îndrumează, sfătuieşte pe cineva. – cf. pol. p o w o d c a conducător .… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”