- indicator
- INDICATÓR, -OÁRE, indicatori, -oare, adj., s.n., s.m. I. adj. Care indică, care face cunoscut. II.1. s.n. Aparat, instrument, dispozitiv care serveşte la indicarea anumitor mărimi, fenomene, informaţii etc. ♢ Indicator de pantă = inclinometru. Indicator de acord; ochi magic. 2. s.n. Semnal, simbol etc. care serveşte la indicarea direcţiei, distanţei sau etapelor unui drum. 3. s.m. Expresie numerică cu ajutorul căreia se caracterizează cantitativ un fenomen social-economic din punctul de vedere al compoziţiei, structurii, schimbării în timp, al legăturii reciproce cu alte fenomene etc. 4. s.n. Text tipărit care serveşte ca îndrumător într-un anumit domeniu. Indicator de preţuri. 5. s.m. Substanţă cu ajutorul căreia se determină caracterul acid sau bazic al altei substanţe ori sfârşitul unei reacţii chimice. – Din fr. indicateur.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98INDICATÓR adj., s. 1. adj. îndrumător, (rar) indicativ. (Un semnal indicator.) 2. s. arătător. (indicator la un manometru.) 3. s. coordonator, jalon, reper, semn. (Ca indicator se află un stâlp de piatră.) 4. s. indicator de acord v. ochi magic; indicator de sintonie v. ochi magic. 5. s. indicator radioactiv v. trasor. 6. s. semnal. (indicator de circulaţie.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeindicatór adj. m., pl. indicatóri; f. sg. şi pl. indicatoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficindicatór (expresie numerică, substanţă) s. m., pl. indicatóriTrimis de siveco, 06.02.2008. Sursa: Dicţionar ortograficindicatór (dispozitiv, semnal, text) s. n., pl. indicatoáreTrimis de siveco, 06.02.2008. Sursa: Dicţionar ortograficINDICAT//ÓR1 indicatoroáre (indicatoróri, indicatoroáre) Care indică; care furnizează o indicaţie. /<fr. indicateurTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXINDICAT//ÓR2 indicatoroáre n. 1) Semn (săgeată, tăbliţă etc.) care indică direcţia sau distanţa. indicator rutier. indicator kilometric. 2) Ac la instrumentele de măsurat care indică valorile unei mărimi variabile; indice; arătător. 3) Lucrare tipărită care furnizează informaţii privitoare la un anumit domeniu. indicator bibliografic. indicator de preţuri. /<fr. indicateurTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXINDICATÓR3 indicatori m. 1) chim. Substanţă care, prin schimbarea culorii, semnalează caracterul acid sau bazic al altei substanţe ori sfârşitul unei reacţii chimice. 2) Expresie numerică ce caracterizează din punct de vedere cantitativ un fenomen social-economic. /<fr. indicateurTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXINDICATÓR, -OÁRE adj. Care indică, care face cunoscut. // s.n. 1. Aparat care arată valoarea unei mărimi măsurate. 2. Semn de indicare a direcţiei, a distanţei pe un drum etc. 3. Lucrare folosită ca îndrumător. // s.m. Substanţă care, printr-o modificare a culorii sale, indică caracterul acid sau bazic al altei substanţe. // s.f. (mat.) Curbă auxiliară care ajută la studiul curbelor şi al suprafeţelor. [cf. fr. indicateur].Trimis de LauraGellner, 06.02.2008. Sursa: DNINDICATÓR, -OÁRE I. adj. care indică, face cunoscut. II. s. n. 1. aparat, instrument, element care arată valoarea unei mărimi măsurate. 2. panou de semnalizare a direcţiei, a distanţei pe un drum etc. 3. lucrare ca îndrumător. III. s. m. 1. expresie numerică ce caracterizează cantitativ un fenomen sau proces, ori îi defineşte evoluţia. 2. substanţă care, printr-o modificare a culorii sale, indică caracterul acid sau bazic al altei substanţe. 3. plantă care, prin prezenţa sau absenţa sa într-un ecosistem, indică caracterul sau intensitatea acestuia. IV. s. f. (mat.) curbă auxiliară care ajută la studiul curbelor şi al suprafeţelor. (< fr. indicateur)Trimis de raduborza, 06.02.2008. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.