indicativ

indicativ
INDICATÍV, -Ă, indicativi, -e, adj., s.n. 1. adj. (Rar) Care indică, care îndrumă. 2. adj. (gram.; în sintagma) Mod indicativ (şi substantivat, n.) = mod personal care exprimă, de obicei, o acţiune prezentată de către vorbitor ca reală. 3. s.n. Tot ceea ce serveşte pentru a indica ceva. 4. s.n. Denumire convenţională atribuită unităţilor militare, comandanţilor şi unor ofiţeri din statele-majore în scopul păstrării secretului şi pentru a nu fi recunoscute de inamic. 5. s.n. Semnal de identificare la începutul sau sfârşitul programului (de radio şi de televiziune). ♢ Indicativ de apel = apelativ convenţional format din litere sau cifre al unei staţii de radioemisie care permite ca aceasta să fie distinsă de alte staţii sau să fie chemată. – Din fr. indicatif, lat. indicatiws.
Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98

INDICATÍV adj. v. indicator, îndrumător.
Trimis de siveco, 07.01.2008. Sursa: Sinonime

INDICATÍV adj., s. (gram.) (înv.) arătător. (Mo-dul indicativ.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

indicatív adj. m., pl. indicatívi; f. sg. indicatívă, pl. indicatíve
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

indicatív s.n., pl. indicatíve
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

INDICATÍV1 indicativă (indicativi, indicative) Care indică; folosit pentru indicare. ♢ Modul indicativ mod personal care exprimă o acţiune reală (la prezent, trecut sau viitor). /<fr. indicatif, lat. indicativus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

INDICATÍV2 indicative n. Fapt ce indică ceva. ♢ indicativ de apel semn constând din litere şi cifre, fiind specific pentru fiecare emiţător-receptor telegrafic sau radiofonic. /<fr. indicatif, lat. indicativus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

INDICATÍV, -Ă adj. Care indică, îndrumător. ♢ (gram.) Modul indicativ (şi s.n.) = mod care exprimă o acţiune reală. // s.n. 1. Denumire convenţională pentru unităţi militare, comandanţi etc. 2. (La un post de radio-televiziune) Semnal de identificare la începutul sau sfârşitul emisiunii. ♢ Indicativ de apel = apelativ convenţional format din litere sau cifre care serveşte pentru identificarea locului de origine sau a expeditorului unui mesaj telegrafic sau radiofonic. [cf. lat. indicativus, fr. indicatif].
Trimis de LauraGellner, 29.07.2006. Sursa: DN

INDICATÍV, -Ă I. adj. care indică, face cunoscut. o mod indicativ (şi s. n.) = mod verbal care exprimă o acţiune reală. I. s. n. 1. denumire convenţională pentru unităţi militare, comandanţi etc. 2. (la un post de radio-tv.) semnal de identificare la începutul sau sfârşitul emisiunii. o indicativ de apel = apelativ convenţional din litere sau cifre, pentru identificarea locului de origine sau a expeditorului unui mesaj telegrafic ori radiofonic. (< fr. indicatif, lat. indicativus)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • Indicativ — Indicativ, lat., der Modus der Wahrnehmung, d.h. die Aussageweise des Zeitwortes, wodurch der Redende das bezeichnet, was er als Anschauung oder Erscheinung, kurz als Wirklichkeit auffaßt und darstellt, z.B. ich sterbe, das ist bald gesagt, und… …   Herders Conversations-Lexikon

  • indicatív — I. adj. m., pl. indicatívi; f. sg. indicatívã, pl. indicatíve II. s.n., pl. indicatíve …   Romanian orthography

  • Daß — Daß, eine Conjunction, welche überhaupt den Gegenstand einer Veränderung mit dem vorher gehenden Verbo verbindet, aber dabey oft von verschiedenen Nebenbegriffen begleitet ist. Sie bezeichnet, 1. Den Gegenstand des vorher gehenden Verbi ganz… …   Grammatisch-kritisches Wörterbuch der Hochdeutschen Mundart

  • conjunct — CONJÚNCT, Ă, conjuncţi, te, adj. (În sintagma) Forme conjuncte = formele scurte ale prezentului indicativ pers. 1 sg. ( s) şi pers. 3 sg. şi pl. ( i, s) al verbului a fi şi formele neaccentuate ale pronumelui personal la dativ şi acuzativ sg. şi… …   Dicționar Român

  • Woloffische Sprache — Die Sprache der Wolof (Woloffer, Dschaloser, s.d.), eines Volksstammes in Senegambien (Westafrika); sie hat die Laute (nach französischer Aussprache) a, b, ch, d, e, f, g, h, i, j, k, kh, l, m, n, o, p, r, s, t, u, v, w, x, z, nebst den… …   Pierer's Universal-Lexikon

  • imperfect — IMPERFÉCT, Ă, imperfecţi, te, adj. (Adesea adverbial) Lipsit de perfecţiune; cu defecte, cu lipsuri. ♢ Timp imperfect (şi substantivat, n.) = timp verbal care aparţine modului indicativ şi care exprimă o acţiune din trecut, neterminată în… …   Dicționar Român

  • prefix — PREFÍX, prefixe, s.n. 1. Afix care se ataşează înaintea rădăcinii sau a temei unui cuvânt, pentru a forma un derivat. 2. (În telefonia interurbană automată) Număr care indentifică o anumită localitate sau ţară şi se formează înaintea numărului de …   Dicționar Român

  • Sanskrit — (d.i. die schöne, seine Sprache). I. Sprache. Das S. war einst die Sprache der Bewohner von ganz Vorderindien bis zur südlichen Grenze des Mahrattenlandes, wo sie mit den nicht mit ihr stammverwandten Sprachen der Urbevölkerung Indiens, den… …   Pierer's Universal-Lexikon

  • Türkische Sprache — Türkische Sprache, ein Zweig des Finnischtatarischen Sprachstammes; 1) im weiteren Sinne gehört hierher außer dem Osmanischen noch das Tatarische von Kasan, Orenburg, Tobolsk etc., das Uigurische (s.d.), das Turkomanische, das Dschagatai, die… …   Pierer's Universal-Lexikon

  • Zend [1] — Zend (d.i. nach Ein. Sprache der Städte, nach And. Bestehendes od. Reform, nach And. Kenntniß, Erkenntniß), die Sprache, in welcher sich die unter dem Namen Zend Avesta (s.d.) bekannten Reste der heiligen Bücher der alten Parsen (s.u. Zoroaster)… …   Pierer's Universal-Lexikon

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”