- conjunct
- CONJÚNCT, -Ă, conjuncţi, -te, adj. (În sintagma) Forme conjuncte = formele scurte ale prezentului indicativ pers. 1 sg. (-s) şi pers. 3 sg. şi pl. (-i, -s) al verbului "a fi" şi formele neaccentuate ale pronumelui personal la dativ şi acuzativ sg. şi pl. (-mi sau mi-, -ţi sau ţi- etc.) – Din lat. conjunctus. cf. fr. c o n j o i n t .Trimis de LauraGellner, 30.07.2004. Sursa: DEX '98conjúnct adj. m., pl. conjúncţi; f. sg. conjúnctă (sil. -junc-), pl. ConjúncteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCONJÚNC//T conjuncttă (conjunctţi, conjunctte) Care este prescurtat. ♢ Forme conjunctte forme scurte ale verbului a fi la indicativ prezent şi forme neaccentuate ale pronumelui personal la dativ şi acuzativ. /<lat. conjunctusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCONJÚNCT, -Ă adj. (gram.) Forme conjuncte = formele prescurtate care se întâlnesc la prezentul indicativ persoana 1 sg. şi 3 sg. şi pl. ale verbului "a fi" şi formele neaccentuate de dativ şi acuzativ singular şi plural ale pronumelui personal. [< lat. coniunctus].Trimis de LauraGellner, 14.04.2006. Sursa: DNCONJÚNCT, -Ă adj. intim legat, strâns unit. o (gram.) forme ĕ = formele scurte ale prezentului indicativ persoana 1 sg. şi 3 sg. şi pl. ale verbului "a fi" şi formele neaccentuate de dativ şi acuzativ sg. şi pl. ale pronumelui personal; (muz) treaptă conjunctă = treaptă care urmează alteia sau o precede imediat la interval de secundă. (< lat. coniuctus, fr. conjoint)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.