- conjunctiv
- CONJUNCTÍV, -Ă, conjunctivi, -e, adj. 1. Care leagă, care uneşte. ♢ Ţesut conjunctiv = ţesut de susţinere al corpului omului şi al animalelor, care leagă celelalte ţesuturi între ele şi care este format din fibre şi din substanţă intercelulară. 2. (gram.; în sintagma) Modul conjunctiv \{şi substantivat, n.) = mod personal care exprimă o acţiune posibilă sau realizabilă. 3. (înv.) Conjunct. – Din fr. conjonctif, lat. conjunctivus.Trimis de LauraGellner, 18.01.2007. Sursa: DEX '98CONJUNCTÍV adj., s. (gram.) subjonctiv, (înv.) plecător, supuitor. (Modul conjunctiv; verb la conjunctiv.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeconjunctív adj. m. (sil. -junc-), pl. conjunctívi; f. sg. conjunctívă, pl. conjunctíveTrimis de siveco, 14.09.2006. Sursa: Dicţionar ortograficCONJUNCTÍV conjunctivă (conjunctivi, conjunctive) Care leagă; care uneşte ceva. ♢ Ţesut conjunctiv ţesut care leagă între ele celelalte ţesuturi şi organe. Mod conjunctiv mod personal al verbului care exprimă o acţiune posibilă, realizabilă. /<fr. conjonctif, lat. conjunctivusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCONJUNCTÍV, -Ă adj. 1. Care uneşte, care leagă. ♢ Ţesut conjunctiv = ţesut protector care uneşte între ele organele sau ţesuturile. 2. Mod conjunctiv (şi s.n.) = mod personal al verbului care exprimă o acţiune realizabilă. [< lat. coniunctivus, cf. fr. conjonctif].Trimis de LauraGellner, 14.04.2006. Sursa: DNCONJUNCTÍV, -Ă adj. 1. care uneşte, leagă. o ţesut conjunctiv = ţesut de susţinere şi de protecţie care leagă între ele celelalte ţesuturi. 2. mod conjunctiv (şi s. n.) = mod personal al verbului, care exprimă o acţiune realizabilă: subjonctiv. (după fr. conjonctif, lat. coniuctivus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.