- prefix
- PREFÍX, prefixe, s.n. 1. Afix care se ataşează înaintea rădăcinii sau a temei unui cuvânt, pentru a forma un derivat. 2. (În telefonia interurbană automată) Număr care indentifică o anumită localitate sau ţară şi se formează înaintea numărului de telefon al abonatului. – Din fr. préfixe, lat. praefixus.Trimis de oprocopiuc, 09.10.2008. Sursa: DEX '98Prefix ≠ sufixTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonimeprefíx s. n., pl. prefíxeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPREFÍX prefixe n. 1) gram. Afix care se ataşează înaintea radicalului sau a temei pentru a forma un derivat. 2) (în telefonia automată) Indicativ de apel interurban al unei localităţi sau al unei ţării. /<fr. préfixe, lat. praefixusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPREFÍX s.n. 1. Particulă care pusă la începutul unui cuvânt formează împreună cu el un alt cuvânt cu alt înţeles. 2. (Telec.) Indicativ. [< fr. préfixe, cf. lat. praefixus].Trimis de LauraGellner, 12.02.2007. Sursa: DNPREFÍX s. n. 1. afix care se ataşează înaintea rădăcinii sau temei unui cuvânt, pentru a forma un cuvânt nou. 2. (telec.) indicativ de apel; număr care indică o anumită localitate sau ţară şi trebuie format înaintea numărului de telefon al abonatului. (< fr. préfixe, lat. praefixus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.