- imperfect
- IMPERFÉCT, -Ă, imperfecţi, -te, adj. (Adesea adverbial) Lipsit de perfecţiune; cu defecte, cu lipsuri. ♢ Timp imperfect (şi substantivat, n.) = timp verbal care aparţine modului indicativ şi care exprimă o acţiune din trecut, neterminată în momentul la care se referă vorbirea. – Din lat. imperfectus. cf. fr. i m p a r f a i t.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Imperfect ≠ desăvârşit, ideal, perfectTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeIMPERFÉCT adj. nedeplin, nedesăvârşit. (O realizare imperfect.)Trimis de siveco, 07.01.2008. Sursa: Sinonimeimperféct adj. m. perfectTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficimperféct s. n., pl. imperfécteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficIMPERFÉC//T imperfecttă (imperfectţi, imperfectte) 1) Care nu este perfect; cu defecte sau neajunsuri; neperfect; nedesăvârşit; inform. 2) Care nu este complet; fără unul sau mai multe elemente constitutive; necomplet; incomplet. ♢ Timpul imperfect timp al modului indicativ care exprimă o acţiune trecută durativă. /<lat. imperfectus, fr. imparfaitTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXIMPERFÉCT, -Ă adj. (adesea adv.) Care nu este perfect; nedesăvârşit. ♢ (gram.) Timp imperfect (şi s.n.) = timp verbal care arată o acţiune neterminată, de durată. [< lat. imperfectus, cf. fr. imparfait, it. imperfetto].Trimis de LauraGellner, 03.08.2007. Sursa: DNIMPERFÉCT, -Ă I. adj. (şi adv.) care nu este perfect; nedesăvârşit. II. s. n. timp verbal al modului indicativ care arată o acţiune neterminată, de durată. (< lat. imperfectus, după fr. imparfait)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.