indicaţie

indicaţie
INDICÁŢIE, indicaţii, s.f. Îndrumare, lămurire, recomandare; indiciu, informaţie. [var.: indicaţiúne s.f.] – Din fr. indication, lat. indicatio, -onis.
Trimis de valeriu, 28.07.2006. Sursa: DEX '98

indicáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. indicáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. indicáţiei; pl. indicáţii, art. indicáţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 28.07.2006. Sursa: Dicţionar ortografic

INDICÁŢI//E indicaţiei f. 1) Fapt care indică; semn aparent care indică ceva (cu probabilitate). 2) Ceea ce este indicat; lămurire; îndrumare; recomandare. A urma indicaţieile primite. [G.-D. indicaţiei] /<fr. indication, lat. indicatio, indicaţieonis
Trimis de siveco, 28.07.2006. Sursa: NODEX

INDICÁŢIE s.f. Îndrumare, informaţie, indiciu, lămurire, recomandare. [gen. -iei, var. indicaţiune s.f. / cf. fr. indication, lat. indicatio].
Trimis de LauraGellner, 28.07.2006. Sursa: DN

INDICÁŢIE s. f. îndrumare, informaţie, indiciu, lămurire. (< fr. indication, lat. indicatio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • indicáţie — s. f. (sil. ţi e), art. indicáţia (sil. ţi a), g. d. art. indicáţiei; pl. indicáţii, art. indicáţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • adresă — ADRÉSĂ, adrese, s.f. 1. Indicaţie (pe scrisori, pe colet etc.) cuprinzând numele şi domiciliul destinatarului. ♦ Date care indică domiciliul unei persoane. ♢ expr. (A spune, a vorbi etc. ceva) la adresa cuiva = (a spune, a vorbi etc. ceva) cu… …   Dicționar Român

  • antet — ANTÉT, anteturi, s.n. Indicaţie tipărită în partea de sus a unei foi de hârtie sau a unui plic, cuprinzând numele, adresa etc. unei instituţii sau ale unei persoane. – Din fr. en tête. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  antét s. n …   Dicționar Român

  • consultaţie — CONSULTÁŢIE, consultaţii, s.f. 1. Aviz, indicaţie, lămurire dată asupra unor chestiuni de specialitate în discuţie. 2. Examinare a unui pacient de către un medic pentru punerea diagnosticului bolii şi indicarea tratamentului. 3. Îndrumare… …   Dicționar Român

  • contraindica — CONTRAINDICÁ, contraindic, vb. I. tranz. (Rar) A interzice ceva (mai ales unui bolnav); a da o indicaţie contrară. [pr. : tra in ] – Din fr. contre indiquer. Trimis de IoanSoleriu, 12.06.2004. Sursa: DEX 98  contraindicá vb. (sil. tra in ), ind …   Dicționar Român

  • instrucţiune — INSTRUCŢIÚNE, instrucţiuni, s.f. 1. Indicaţie dată cuiva cu privire la îndeplinirea unui lucru. 2. Instrucţie (1). 3. (La pl.) Îndrumări date de către conducerea unui organ ierarhic superior organelor administrative în subordine; textul sau… …   Dicționar Român

  • menţiune — MENŢIÚNE, menţiuni, s.f. 1. Semnalare, pomenire, menţionare; (concr.) notă în care se dau informaţii referitoare la un eveniment, la o persoană etc. ♦ Indicaţie, specificare, 2. Distincţie onorifică (mai mică decât premiul) care se acordă… …   Dicționar Român

  • indicaţiune — INDICAŢIÚNE s.f. v. indicaţie. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  INDICÁŢIE s. 1. v. directivă. 2. v. prevedere. 3. informaţie, îndrumare, lămurire. (A primit toate indicaţiuneiile necesare,) 4. prescripţie, regulă, (înv.) ustav.… …   Dicționar Român

  • manşetă — MANŞÉTĂ, manşete, s.f. 1. Partea de jos a mânecii unei cămăşi (bărbăteşti) sau a unei bluze; bandă (detaşabilă) aplicată ca garnitură la partea de jos a unei mâneci. ♦ Partea de jos (răsfrântă) a pantalonilor. ♦ Porţiune de la începutul unui… …   Dicționar Român

  • notă — NÓTĂ, note, s.f. 1. Însemnare, înregistrare în scris a unei observaţii referitoare la o anumită chestiune; text scris care conţine o scurtă însemnare, un comentariu. ♢ expr. A lua notă (de ceva) = a lua cunoştinţă (de ceva); a ţine seamă (de… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”