indicáţie — s. f. (sil. ţi e), art. indicáţia (sil. ţi a), g. d. art. indicáţiei; pl. indicáţii, art. indicáţiile (sil. ţi i ) … Romanian orthography
adresă — ADRÉSĂ, adrese, s.f. 1. Indicaţie (pe scrisori, pe colet etc.) cuprinzând numele şi domiciliul destinatarului. ♦ Date care indică domiciliul unei persoane. ♢ expr. (A spune, a vorbi etc. ceva) la adresa cuiva = (a spune, a vorbi etc. ceva) cu… … Dicționar Român
antet — ANTÉT, anteturi, s.n. Indicaţie tipărită în partea de sus a unei foi de hârtie sau a unui plic, cuprinzând numele, adresa etc. unei instituţii sau ale unei persoane. – Din fr. en tête. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 antét s. n … Dicționar Român
consultaţie — CONSULTÁŢIE, consultaţii, s.f. 1. Aviz, indicaţie, lămurire dată asupra unor chestiuni de specialitate în discuţie. 2. Examinare a unui pacient de către un medic pentru punerea diagnosticului bolii şi indicarea tratamentului. 3. Îndrumare… … Dicționar Român
contraindica — CONTRAINDICÁ, contraindic, vb. I. tranz. (Rar) A interzice ceva (mai ales unui bolnav); a da o indicaţie contrară. [pr. : tra in ] – Din fr. contre indiquer. Trimis de IoanSoleriu, 12.06.2004. Sursa: DEX 98 contraindicá vb. (sil. tra in ), ind … Dicționar Român
instrucţiune — INSTRUCŢIÚNE, instrucţiuni, s.f. 1. Indicaţie dată cuiva cu privire la îndeplinirea unui lucru. 2. Instrucţie (1). 3. (La pl.) Îndrumări date de către conducerea unui organ ierarhic superior organelor administrative în subordine; textul sau… … Dicționar Român
menţiune — MENŢIÚNE, menţiuni, s.f. 1. Semnalare, pomenire, menţionare; (concr.) notă în care se dau informaţii referitoare la un eveniment, la o persoană etc. ♦ Indicaţie, specificare, 2. Distincţie onorifică (mai mică decât premiul) care se acordă… … Dicționar Român
indicaţiune — INDICAŢIÚNE s.f. v. indicaţie. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 INDICÁŢIE s. 1. v. directivă. 2. v. prevedere. 3. informaţie, îndrumare, lămurire. (A primit toate indicaţiuneiile necesare,) 4. prescripţie, regulă, (înv.) ustav.… … Dicționar Român
manşetă — MANŞÉTĂ, manşete, s.f. 1. Partea de jos a mânecii unei cămăşi (bărbăteşti) sau a unei bluze; bandă (detaşabilă) aplicată ca garnitură la partea de jos a unei mâneci. ♦ Partea de jos (răsfrântă) a pantalonilor. ♦ Porţiune de la începutul unui… … Dicționar Român
notă — NÓTĂ, note, s.f. 1. Însemnare, înregistrare în scris a unei observaţii referitoare la o anumită chestiune; text scris care conţine o scurtă însemnare, un comentariu. ♢ expr. A lua notă (de ceva) = a lua cunoştinţă (de ceva); a ţine seamă (de… … Dicționar Român
