- menţiune
- MENŢIÚNE, menţiuni, s.f. 1. Semnalare, pomenire, menţionare; (concr.) notă în care se dau informaţii referitoare la un eveniment, la o persoană etc. ♦ Indicaţie, specificare, 2. Distincţie onorifică (mai mică decât premiul) care se acordă elevilor merituoşi, concurenţilor la o competiţie etc. [pr.: -ţi-u-] – Din fr. mention, lat. mentio, -onis.Trimis de LauraGellner, 27.05.2004. Sursa: DEX '98MENŢIÚNE s. 1. v. semnalare. 2. v. însemnare. 3. v. indicaţie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemenţiúne s. f. (sil. -ţi-u-), g.-d. art. menţiúnii; pl. menţiúniTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMENŢIÚN//E menţiunei f. 1) Aducere la cunoştinţă; menţionare; semnalare. 2) Indicaţie necesară. 3) Apreciere elogioasă pentru anumite merite. ♢ Diplomă cu menţiune diplomă specială înmânată studenţilor eminenţi. 4) Distincţie onorifică, mai mică decât premiul, acordată unor elevi, unor participanţi la o competiţie etc. [Sil. -ţi-u-] /<fr. mention, lat. mentio, menţiuneonisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMENŢIÚNE s.f. 1. Menţionare, semnalare; indicaţie specială, specificare. 2. Distincţie care constă în citarea cu elogii a cuiva în urma unui concurs. [pron. -ţi-u-. / cf. fr. mention, lat. mentio].Trimis de LauraGellner, 28.10.2006. Sursa: DNMENŢIÚNE s. f. 1. menţionare; specificare, precizare. 2. distincţie constând în citarea cu elogii a cuiva în urma unui concurs. (< fr. mention, lat. mentio)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.