- povaţă
- POVÁŢĂ, poveţe, s.f. (pop.) Îndrumare, sfat dat cuiva sau primit de cineva; povăţuire, povăţuială. ♢ loc. adj., adv. De povaţă = ca îndrumător, ca ghid. ♦ Persoană care îndrumează, sfătuieşte pe cineva. – cf. pol. p o w o d c a "conducător".Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98POVÁŢĂ s. 1. v. sfat. 2. v. recomandare.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimePOVÁŢĂ s. v. călăuză, comandă, conducere, îndrumător, povăţuitor, sfătuitor, sfetnic, şefie.Trimis de siveco, 14.11.2007. Sursa: Sinonimepováţă s. f., g.-d. art. povéţei; pl. povéţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPOVÁŢĂ povéţe f. Învăţătură menită să călăuzească pe cineva în diverse situaţii; sfat; îndrumare. povaţă părintească. ♢ De povaţă ca îndrumare. /<pol. powodicaTrimis de siveco, 14.11.2007. Sursa: NODEXpováţă (povéţe), s.f. – 1. (înv.) Călăuzitor, persoană care conduce. – 2. (înv.) Acţiunea de a îndruma. – 3. Sfat, îndemn, orientare. sl., cf. pol. powodca "călăuză", rus. povodec "călăuză", bg. povodica, din sl. povesti, povedą "a conduce" (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 284; Weigand, BA, III, 109). Pentru fonetism (povaţă), cf. Graur, BL, III, 47. Legătură cu sl. pavĭcĭ "drum" (Creţu 358) este improbabilă. – Der. povăţ, s.n. (Mold., sfat); povăţui, vb. (a sfătui; a conduce, a călăuzi); povăţuitor, s.m. (înv., comandant; sfetnic).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.