povăţuit — povăţuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. povăţuiésc, imperf. 3 sg. povăţuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. povăţuiáscă … Dicționar Român
sfătui — SFĂTUÍ, sfătuiesc, vb. IV. 1. tranz. A da cuiva un sfat (1): a povăţui, a îndruma; a îndemna. 2. refl. A cere cuiva părerea sau sfatul (1); a se consfătui, a se înţelege cu cineva. 3. intranz. (pop.) A sta la vorbă, la taifas; a conversa. – Sfat… … Dicționar Român
călăuzi — CĂLĂUZÍ vb. 1. a (se) conduce, a (se) ghida, a (se) îndruma, a (se) orienta, (înv.) a (se) povăţui. (A călăuzi pe un drum; după ce principii se călăuzi?) 2. v. în druma. 3. v. ghida. 4. a conduce, a dirija, a ghida, a îndruma, a povăţui, a sfătui … Dicționar Român
dăscăli — DĂSCĂLÍ, dăscălesc, vb. IV. 1. tranz. A învăţa, a povăţui, a sfătui; p. ext. a mustra, a dojeni, 2. tranz. A bate capul (cuiva); a cicăli. 3. intranz. (Rar) A exercita profesiunea de dascăl, a funcţiona ca dascăl. – Din dascăl. Trimis de ionel… … Dicționar Român
năstăvi — NĂSTĂVÍ, năstăvesc, vb. IV. tranz. (înv.) A conduce, a îndruma, a sfătui, a povăţui. – Din sl. nastaviti. Trimis de LauraGellner, 05.06.2004. Sursa: DEX 98 NĂSTĂVÍ vb. v. călăuzi, conduce, dirija, în druma, povăţui, sfătui, sugera. Trimis de… … Dicționar Român
povăţuitor — POVĂŢUITÓR, OÁRE, povăţuitori, oare, s.m. şi f. (Adesea adjectival) Persoană care dă cuiva sfaturi, care îndrumează, călăuzeşte. ♦ Ceea ce serveşte cuiva drept călăuză, îndrumător. [pr.: ţu i ] – Povăţui + suf. tor. Trimis de oprocopiuc,… … Dicționar Român
guverna — GUVERNÁ, guvernez, vb. I. tranz. A conduce, a administra, a dirija un stat, un popor. ♦ (Rar) A conduce, a îndruma conduita cuiva. ♦ (gram.) A impune, a cere un anumit caz, o anumită construcţie. – Din fr. gouverner. Trimis de gall, 13.09.2007.… … Dicționar Român
povăţuire — POVĂŢUÍRE, povăţuiri, s.f. Faptul de a povăţui; sfat, îndrumare, povaţă. – v. povăţui. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 POVĂŢUÍRE s. v. sfat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime POVĂŢUÍRE s. v. comandă, conducere,… … Dicționar Român
îndruma — ÎNDRUMÁ, îndrumez, vb. I. tranz. 1. A arăta cuiva drumul, a îndrepta în direcţia potrivită; a călăuzi. ♦ refl. (reg.) A se îndrepta spre o ţintă, a pleca la drum, a porni. 2. A călăuzi pe cineva într un domeniu, în viaţă. [prez. ind. şi: îndrúm]… … Dicționar Român
învăţa — ÎNVĂŢÁ, învắţ, vb. I. 1. tranz. A transmite cuiva (sistematic) cunoştinţe şi deprinderi dintr un domeniu oarecare; a iniţia pe cineva într o meserie, ştiinţă, artă etc. 2. tranz. A sfătui, a povăţui pe cineva să facă ceva (arătându i cum să… … Dicționar Român
