îndruma

îndruma: ÎNDRUMÁ, îndrumez, vb. I. tranz. 1. A arăta cuiva drumul, a îndrepta în direcţia potrivită; a călăuzi. ♦ refl. (reg.) A se îndrepta spre o ţintă, a pleca la drum, a porni. 2. A călăuzi pe cineva într-un domeniu, în viaţă. [prez. ind. şi: îndrúm] – În + drum.

Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

A îndruma ≠ a dezorienta

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ÎNDRUMÁ vb. 1. v. călăuzi. 2. v. dirija. 3. v. ghida. 4. a călăuzi, a conduce, a dirija, a ghida, a îndrepta, a orienta, (înv.) a tocmi. (O îndruma pe calea cea bună.) 5. a călăuzi, a conduce, a dirija, a ghida, a povăţui, a sfătui, (înv.) a drege, a miji, a năstăvi. (L-a îndruma bine în viaţă.) 6. v. sfătui. 7. v. pregăti.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ÎNDRUMÁ vb. v. apuca, îndrepta, lua, merge, orienta, păşi, pleca, porni.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

îndrumá vb., ind. prez. 1 sg. îndruméz/îndrúm, 3 sg. şi pl. îndrumeáză/îndrúmă, perf. s. 1 sg. îndrumái

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ÎNDRUM//Á îndrumaéz tranz. 1) A orienta indicând direcţia necesară; a îndrepta. 2) A susţine cu sfaturi, cu recomandări; a învăţa; a sfătui; a povăţui. îndruma pe calea cea bună. [Şi îndrum] /în + drum

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

îndrumá — vb., ind. prez. 1 sg. îndruméz/ îndrúm, 3 sg. şi pl. îndrumeázã/ îndrúmã, perf. s. 1 sg. îndrumái … Romanian orthography
conduce — CONDÚCE, condúc, vb. III. 1. tranz. A îndruma un grup de oameni, o instituţie. o organizaţie etc., având întreaga răspundere a muncii în domeniul respectiv. ♦ fig. A dirija o discuţie, a supraveghea desfăşurarea unei dezbateri. 2. refl. A se… … Dicționar Român
dirija — DIRIJÁ, dirijéz, vb. I. tranz. A conduce, a îndruma o instituţie, o organizaţie, o activitate etc. ♦ spec. A conduce o orchestră, un cor (în calitate de dirijor). – Din fr. diriger. Trimis de LauraGellner, 13.10.2008. Sursa: DEX 98 DIRIJÁ vb. 1 … Dicționar Român
ghida — GHIDÁ, ghidez, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) călăuzi, a (se) conduce, a (se) orienta. 2. tranz. A imprima o anumită mişcare unei piese, unui mecanism etc. (cu ajutorul ghidajului). – Din fr. guider. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
îndrepta — ÎNDREPTÁ, îndrépt, vb. I. I. 1. tranz. A face drept ceea ce era îndoit sau strâmb. ♦ refl. (Despre oameni) A lua o ţinută dreaptă. 2. tranz. şi refl. A (se) schimba din rău în bine; a (se) îmbunătăţi, a (se) ameliora. ♦ refl. (Despre oameni) A se … Dicționar Român
povăţui — POVĂŢUÍ, povăţuiesc, vb. IV. tranz. 1. A sfătui pe cineva să facă într un anumit fel. 2. A conduce, a călăuzi, a îndruma pe cineva în viaţă sau, p. gener., pe un drum. ♦ (înv.) A comanda o armată. – Povaţă + suf. ui. Trimis de oprocopiuc,… … Dicționar Român
călăuzi — CĂLĂUZÍ vb. 1. a (se) conduce, a (se) ghida, a (se) îndruma, a (se) orienta, (înv.) a (se) povăţui. (A călăuzi pe un drum; după ce principii se călăuzi?) 2. v. în druma. 3. v. ghida. 4. a conduce, a dirija, a ghida, a îndruma, a povăţui, a sfătui … Dicționar Român
orienta — ORIENTÁ, orientez, vb. I. 1. refl. A şti încotro să se îndrepte pentru a ajunge la destinaţie, a recunoaşte, a stabili direcţia, a găsi drumul; p. ext. a găsi calea cea mai bună de urmat într o anumită împrejurare, atitudinea, soluţia cea mai… … Dicționar Român
sfătui — SFĂTUÍ, sfătuiesc, vb. IV. 1. tranz. A da cuiva un sfat (1): a povăţui, a îndruma; a îndemna. 2. refl. A cere cuiva părerea sau sfatul (1); a se consfătui, a se înţelege cu cineva. 3. intranz. (pop.) A sta la vorbă, la taifas; a conversa. – Sfat… … Dicționar Român
coordona — COORDONÁ, coordonez, vb. I. tranz. A pune de acord părţile unui tot, a îndruma în sens unitar o serie de activităţi desfăşurate în vederea aceluiaşi scop. [pr.: co or ] – Din fr. coordonner. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 coordoná… … Dicționar Român

Mark and share
Search through all dictionaries
Translate…
Search Internet

Share the article and excerpts