coordoná — vb. (sil. co or ), ind. prez. 1 sg. coordonéz, 3 sg. şi pl. coordoneázã … Romanian orthography
coordonare — COORDONÁRE, coordonări, s.f. 1. Acţiunea de a coordona şi rezultatul ei. 2. Relaţie stabilită, în cadrul unei enunţări, între cuvinte, construcţii şi propoziţii care stau pe acelaşi plan, fără ca unul dintre elemente să depindă din punct de… … Dicționar Român
organiza — ORGANIZÁ, organizez, vb. I. tranz. A face ca un grup social, o instituţie etc. să funcţioneze sau să acţioneze organic (repartizând însărcinările şi coordonându le conform unui plan adecvat); a stabili şi a coordona mijloacele tehnice, economice … Dicționar Român
ataxie — ATAXÍE s.f. (med.) Tulburare a coordonării mişcărilor voluntare din cauza lezării unor căi nervoase şi centri nervoşi. – Din fr. ataxie. Trimis de baron, 23.01.2003. Sursa: DEX 98 ATAXIE LOCOMOTRÍCE s. v. tabes. Trimis de siveco, 13.09.2007.… … Dicționar Român
apragmatism — APRAGMATÍSM s. n. incapacitate de a acţiona coerent, de a coordona ansamblul acţiunilor parţiale care concură la realizarea unui scop util. (< fr. apragmatisme) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN … Dicționar Român
central — CENTRÁL, Ă, centrali, e, adj., s.f. I. adj. 1. Care se află (aproximativ) în centru, în mijloc; care provine dintr un centru. 2. fig. Care ocupă o poziţie principală, care constituie un nucleu în jurul căruia se grupează elementele secundare. ♦… … Dicționar Român
coordina — COORDINÁ vb. I. v. coordona. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN … Dicționar Român
coordonat — COORDONÁT, Ă, coordonaţi, te, adj., s.f. I. adj. 1. Pus de acord (cu celelalte părţi sau în toate părţile sale); armonizat, orânduit. 2. (lingv.; în sintagma) Propoziţie coordonată (şi substantivat, f.) = propoziţie care stă în raport de… … Dicționar Român
ordin — ÓRDIN, ordine, s.n. 1. Dispoziţie obligatorie, scrisă sau orală, dată de o autoritate sau de o persoană oficială pentru a fi executată întocmai; poruncă. ♢ expr. La ordinele cuiva = la dispoziţia cuiva. Sub ordinele cuiva = sub comanda cuiva, sub … Dicționar Român
planifica — PLANIFICÁ, planífic, vb. I. tranz. 1. A întocmi un plan; a programa, a organiza şi a conduce pe bază de plan; a organiza o activitate, întocmind planul după care să se desfăşoare diferitele ei faze. 2. A determina cantitatea de materiale, materii … Dicționar Român
