călăuzi

călăuzi
CĂLĂUZÍ vb. 1. a (se) conduce, a (se) ghida, a (se) îndruma, a (se) orienta, (înv.) a (se) povăţui. (A călăuzi pe un drum; după ce principii se călăuzi?) 2. v. în-druma. 3. v. ghida. 4. a conduce, a dirija, a ghida, a îndruma, a povăţui, a sfătui, (înv.) a drege, a miji, a năstăvi. (L-a călăuzi bine în viaţă.) 5. a iniţia, a introduce. (A călăuzi pe cineva într-un domeniu.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

călăuzí vb. (sil. -lă-u-), ind. prez. l sg. şi 3 pl. călăuzésc, imperf. 3 sg. călăuzeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. călăuzeáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A CĂLĂUZ//Í călăuziésc tranz. 1) A însoţi în calitate de călăuză. 2) fig. A susţine cu sfaturi, cu recomandaţii; a îndruma; a povăţui; a sfătui; a învăţa. [Sil. -lă-u-] /Din călăuză
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE CĂLĂUZ//Í mă călăuziésc intranz. A avea în imediată apropiere, conformându-se; a se conduce; a se orienta. [Sil. -lă-u-] /Din călăuză
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • cãlãuzí — vb. (sil. lã u ), ind. prez. l sg. şi 3 pl. cãlãuzésc, imperf. 3 sg. cãlãuzeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cãlãuzeáscã …   Romanian orthography

  • călăuzit — CĂLĂUZÍ, călăuzesc, vb. IV. tranz. 1. A conduce pe cineva pe un drum. 2. A îndruma, a învăţa, a povăţui. ♦ refl. A se orienta, a se conduce după... [pr.: lă u ] – Din călăuză. Trimis de valeriu, 22.04.2009. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • ghida — GHIDÁ, ghidez, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) călăuzi, a (se) conduce, a (se) orienta. 2. tranz. A imprima o anumită mişcare unei piese, unui mecanism etc. (cu ajutorul ghidajului). – Din fr. guider. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • conduce — CONDÚCE, condúc, vb. III. 1. tranz. A îndruma un grup de oameni, o instituţie. o organizaţie etc., având întreaga răspundere a muncii în domeniul respectiv. ♦ fig. A dirija o discuţie, a supraveghea desfăşurarea unei dezbateri. 2. refl. A se… …   Dicționar Român

  • îndruma — ÎNDRUMÁ, îndrumez, vb. I. tranz. 1. A arăta cuiva drumul, a îndrepta în direcţia potrivită; a călăuzi. ♦ refl. (reg.) A se îndrepta spre o ţintă, a pleca la drum, a porni. 2. A călăuzi pe cineva într un domeniu, în viaţă. [prez. ind. şi: îndrúm]… …   Dicționar Român

  • lumina — LUMINÁ, luminez, vb. I. I. 1. intranz. (Despre aştri sau despre alte surse de lumină) A produce, a emite, a răspândi lumină; a fi luminos, a străluci. 2. tranz. A revărsa, a arunca lumină asupra unui lucru (pentru a fi văzut mai bine). ♦ (Despre… …   Dicționar Român

  • orienta — ORIENTÁ, orientez, vb. I. 1. refl. A şti încotro să se îndrepte pentru a ajunge la destinaţie, a recunoaşte, a stabili direcţia, a găsi drumul; p. ext. a găsi calea cea mai bună de urmat într o anumită împrejurare, atitudinea, soluţia cea mai… …   Dicționar Român

  • povăţui — POVĂŢUÍ, povăţuiesc, vb. IV. tranz. 1. A sfătui pe cineva să facă într un anumit fel. 2. A conduce, a călăuzi, a îndruma pe cineva în viaţă sau, p. gener., pe un drum. ♦ (înv.) A comanda o armată. – Povaţă + suf. ui. Trimis de oprocopiuc,… …   Dicționar Român

  • călăuzire — CĂLĂUZÍRE s.f. (Rar) Acţiunea de a călăuzi; îndrumare. [pr.: lă u ] – v. călăuzi. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CĂLĂUZÍRE s. 1. v. îndrumare. 2. iniţiere, intro ducere. (călăuzire cuiva într o profesiune.) Trimis de siveco, 13.09 …   Dicționar Român

  • călăuzitor — CĂLĂUZITÓR, OÁRE, călăuzitori, oare, adj. Care călăuzeşte, care îndrumează; îndrumător. [pr.: lă u ] – Călăuzi + suf. tor. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CĂLĂUZITÓR adj., s. v. îndrumător. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”