- dirija
- DIRIJÁ, dirijéz, vb. I. tranz. A conduce, a îndruma o instituţie, o organizaţie, o activitate etc. ♦ spec. A conduce o orchestră, un cor (în calitate de dirijor). – Din fr. diriger.Trimis de LauraGellner, 13.10.2008. Sursa: DEX '98DIRIJÁ vb. 1. v. îndruma. 2. a îndruma, a regla. (dirija circulaţia.) 3. v. conduce. 4. a conduce, (rar) a dirigui. (dirija o instituţie.) 5. v. călăuzi. 6. a îndrepta, a orienta, (livr.) a direcţiona, (fig.) a canaliza. (A dirija discuţia în sensul dorit.)Trimis de siveco, 13.10.2008. Sursa: Sinonimedirijá vb., ind. prez. 1 sg. dirijéz, 3 sg. şi pl. dirijeáză, 1 pl. dirijăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. dirijéze; ger. dirijândTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA DIRIJ//Á dirijaéz 1. tranz. 1) (instituţii, organizaţii, colectivităţi, activităţi) A îndruma în calitate de dirijor; a conduce. 2) (orchestre, coruri etc.) A conduce în calitate de dirijor. 2. intranz. A fi dirijor; a practica ocupaţia de dirijor. /<fr. dirigerTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDIRIJÁ vb. I. tr. A conduce (mai ales o orchestră, un cor); a dirigui, a îndruma. [P.i. 3,6 -jează, ger. -jând. / < fr. diriger].Trimis de LauraGellner, 15.05.2006. Sursa: DNDIRIJÁ vb. tr. 1. a conduce o orchestră, un cor. 2. a conduce, a îndruma. (< fr. diriger)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.