diriguitor

diriguitor
DIRIGUITÓR, -OÁRE, diriguitori, -oare, adj. (Rar; şi substantivat) Care conduce, călăuzeşte, dirijează; conducător. [pr.: -gu-i-] – Dirigui + suf. -tor.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

DIRIGUITÓR s. v. conducător, şef.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

diriguitór adj. m. (sil. -gu-i-), pl. diriguitóri; f. sg. şi pl. diriguitoáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DIRIGUIT//ÓR diriguitoroáre (diriguitoróri, diriguitoroáre) şi substantival Care diriguieşte; conducător. Idee diriguitoroare. /a dirigui + suf. diriguitortor
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DIRIGUITÓR, -OÁRE adj., s.m. şi f. (Cel) care conduce, dirijează; conducător. [< dirigui + -tor].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • diriguitór — adj. m. (sil. gu i ), pl. diriguitóri; f. sg. şi pl. diriguitoáre …   Romanian orthography

  • rector — RÉCTOR, rectori, s.m. Persoană care conduce (din punct de vedere ştiinţific şi administrativ) o instituţie de învăţământ superior; grad deţinut de această persoană. ♦ (În unele ţări din Apus) Persoană care conduce o şcoală medie; grad deţinut de… …   Dicționar Român

  • conductor — CONDUCTÓR, OÁRE, conductori, oare, adj., subst. 1. adj., s.n. (Corp sau material) care prezintă conductibilitate electrică sau conductibilitate termică. ♢ Conductor electric = piesă cu conductanţă mare, folosită pentru realizarea circuitelor… …   Dicționar Român

  • conducător — CONDUCĂTÓR, OÁRE, conducători, oare, adj., s.m. şi f. I. adj. 1. Care conduce, de conducere. 2. (Despre corpuri, în sintagma) Bun (sau rău) conducător de căldură (sau de electricitate) = care are însuşirea de a transmite (sau de a nu transmite)… …   Dicționar Român

  • dirigui — DIRIGUÍ, diriguiesc, vb. IV. tranz. (Rar) A conduce, a dirija. – Din lat. dirigere (după cârmui). Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DIRIGUÍ vb. 1. v. conduce. 2. v. domni. Trimis de siveco, 13.09.2007. Su …   Dicționar Român

  • nom — s.m. (Ant.) Cântec religios al vechilor greci pentru solist, acompaniat de citeră sau de fluier, adresat unui zeu şi alcătuit dintr o invocaţie, o povestire mistică din viaţa acestuia şi o rugăciune. [var. nomă s.f. / < fr. nome, gr. nomos –… …   Dicționar Român

  • vitalism — VITALÍSM s.n. Curent în biologie, opus atât materialismului cât şi spiritualismului, care explică procesele de viaţă prin prezenţa în organismul viu a unui principiu imaterial şi incognoscibil, căruia îi sub subordonate toate procesele fizico… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”