- conducător
- CONDUCĂTÓR, -OÁRE, conducători, -oare, adj., s.m. şi f. I. adj. 1. Care conduce, de conducere. 2. (Despre corpuri, în sintagma) Bun (sau rău) conducător de căldură (sau de electricitate) = care are însuşirea de a transmite (sau de a nu transmite) căldura (sau electricitatea). II. s.m. şi f. Persoană sau organ care conduce un partid, o organizaţie, o instituţie sau o întreprindere. – Conduce + suf. -ător.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98CONDUCĂTÓR s., adj. 1. s. (pol.) cârmuitor, domn, domnitor, monarh, stăpânitor, suveran, vodă, voievod, (astăzi rar) stăpân, (înv. şi pop.) oblăduitor, (înv.) biruitor, crai, gospodar, gospodin, ocârmuitor, purtător, vlădică, (fig.) cârmaci. (Ştefan, marele conducător al Moldovei.) 2. s. cârmuitor, guvernator, (turcism înv.) zabet. (conducător al unei provincii.) 3. s. v. domnitor. 4. s., adj. v. guvernant. 5. adj. v. guvernamental. 6. (pol.) adj., s. v. hegemon. 7. s. v. comandant. 8. s. şef, (rar) diriguitor, (înv.) principal. (conducător al mişcării de eliberare.) 9. s. şef, (fam.) ştab. (conducător al unei instituţii.) 10. s. şef, vătaf, (înv.) staroste. (conducător al breslei cojocarilor.) 11. s. căpetenie, vătaf, (reg.) birău, jude. (conducător al colindătorilor.) 12. s. şofer. (conducător de basculantă.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeconducătór adj. m., s. m., pl. conducătóri; f. sg. şi pl. conducătoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCONDUCĂT//ÓR1 conducătoroáre (conducătoróri, conducătoroáre) Care conduce; de conducere. A avea un rol conducător. /a conduce + suf. conducătorătorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCONDUCĂT//ÓR2 conducătoroáre (conducătoróri, conducătoroáre) m. şi f. 1) Persoană care se află la conducere; şef; cap. conducător de guvern. conducător de şantier. conducător de gardă. 2) Persoană sau organ care călăuzeşte, orientează; călăuzitor; îndrumător. conducător politic. conducător ştiinţific. 3) Persoană care conduce un mijloc de transport pe o cale de comunicaţie terestră, subterană, aeriană sau acvatică. ♢ conducător auto persoană care conduce un automobil. /a conduce + suf. conducătorătorTrimis de siveco, 18.01.2007. Sursa: NODEXCONDUCĂTÓR, -OÁRE adj. Care conduce, de conducere. ♢ (Corp) bun (sau rău) conducător de electricitate (sau de căldură) = (Corp) prin care străbate uşor (sau greu) electricitatea (sau căldura). // s.m. şi f. Persoană, organ care este la conducere; şef politic şi ideologic al unui partid, al unei mişcări publice etc.; persoană care conduce o instituţie, o întreprindere, un (auto)vehicul etc. [< conduce + -(ă)tor].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNCONDUCĂTÓR, -OÁRE I. adj. 1. care conduce; de conducere. 2. (despre corpuri) bun (sau rău) conducător = care prezintă (sau nu) conductibilitate. II. s. m. f. persoană, organ care conduce un partid, o instituţie, întreprindere, un (auto)vehicul etc. (< conduce + -/ă/tor)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.