- decan
- DECÁN, -Ă, decani, -e, subst. 1. s.m. şi f. Membru al corpului profesoral universitar însărcinat cu conducerea unei facultăţi; grad deţinut de această persoană. 2. s.m. Persoană (aleasă dintre avocaţi) care conducea baroul avocaţilor. 3. s.m. Persoana cea mai în vârstă sau cu vechimea cea mai mare în anumite corpuri constituite. 4. s.m. (În biserica anglicană) Conducător al unui colegiu de preoţi, al unei instituţii religioase sau al unui local de cult. Decanul de Canterbury. 5. Decurion. – Din lat. decanus, germ. Dekan.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98decán s. m., pl. decániTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDECÁN decani m. 1) (într-o instituţie de învăţământ superior) Conducător al unei facultăţi. 2) Conducător al unei societăţi sau al unei instituţii. 3) Membru al unei colectivităţi cu cea mai mare vechime în funcţie. 4) (în biserica anglicană) Conducător ecleziastic. 5) ist. (în armată romană) Conducător al unei decurii; decurion. /<lat. decanus, germ. DecanTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDECÁN, -Ă s.m. şi f. 1. Profesor (sau alt membru al corpului profesoral universitar) care deţine conducerea unei facultăţi. 2. Persoana cea mai în vârstă sau care are vechimea cea mai mare într-un anumit corp constituit. // s.m. 1. (Ant.) Ofiţer roman care comanda 10 soldaţi; decurion. 2. (În trecut) Persoană aleasă dintre avocaţi, care conducea baroul avocaţilor. 3. Conducător, şef ecleziastic în biserica anglicană. [ < lat. decanus, cf. it. decano, fr. doyen).Trimis de LauraGellner, 18.02.2005. Sursa: DNDECÁN1 s. m. regiune a cerului care face parte din semnele zodiacului. (< fr. décan, lat. decanus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNDECÁN2 s. n. hidrocarbură saturată aciclică cu 10 atomi de carbon în moleculă. (< deca- + -an)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNDECÁN3, -Ă I. s. m. 1. (ant.) decurion. 2. persoana cea mai în vârstă sau cu vechimea cea mai mare dintr-un anumit corp constituit. 3. (în trecut) persoană aleasă dintre avocaţi, care conducea baroul. 4. conducător, şef ecleziastic în biserica anglicană. II. s. m. f. membru al corpului profesoral universitar care deţine conducerea unei facultăţi. (< lat. decanus, germ. Dekan)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.