- conductă
- CONDÚCTĂ, conducte, s.f. Ţeavă, ansamblu de ţevi din metal, beton, lemn etc. sau instalaţie destinate transportului fluidelor sau materialelor pulverulente, pe un anumit traseu. ♢ Conductă electrică = conductor sau ansamblu de conductoare electrice de metal şi cu lungime mare, folosit pentru efectuarea legăturilor conductive în instalaţiile electrice. – Din lat. conductus.Trimis de Joseph, 22.05.2004. Sursa: DEX '98CONDÚCTĂ s. 1. v. canal. 2. (tehn.) venă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecondúctă (tehn.) s. f., g.-d. art. condúctei; pl. condúcteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCONDÚCT//Ă conductăe f. 1) Ţeavă sau ansamblu de ţevi prin care se transportă fluide sau materiale pulverulente. conductă de petrol. conductă de gaz. 2) Fir sau cablu prin care circulă un curent electric. conductă de înaltă tensiune. /<lat. conductusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCONDÚCTĂ s.f. 1. Ţeavă, instalaţie pentru transportul fluidelor. ♦ (Sub forma conduct) Formaţie anatomică în formă de canal. 2. Fir, cablu metalic folosit la transportul şi la distribuţia energiei electrice. [var. conduct s.n. / cf. lat. conductum, germ. Kondukt].Trimis de LauraGellner, 18.01.2005. Sursa: DNCONDÚCTĂ s. f. 1. ţeavă, instalaţie pentru transportul fluidelor. 2. fir, cablu metalic folosit la transportul şi la distribuţia energiei electrice. (< germ. Konduct)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.