dirigui

dirigui
DIRIGUÍ, diriguiesc, vb. IV. tranz. (Rar) A conduce, a dirija. – Din lat. dirigere (după cârmui).
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

DIRIGUÍ vb. 1. v. conduce. 2. v. domni.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

DIRIGUÍ vb. v. conduce, dirija.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

diriguí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. diriguiésc, imperf. 3 sg. diriguiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. diriguiáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A DIRIGU//Í diriguiiesc tranz. înv. (instituţii, organizaţii, colectivităţi, activităţi) A îndruma în calitate de diriguitor; a conduce; a dirija. [Sil. -gu-i] /<lat. dirigere
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DIRIGUÍ vb. IV. tr. A conduce, a dirija. [P.i. -iesc, dirígui. / cf. lat., it. dirigere].
Trimis de LauraGellner, 15.05.2006. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • diriguitor — DIRIGUITÓR, OÁRE, diriguitori, oare, adj. (Rar; şi substantivat) Care conduce, călăuzeşte, dirijează; conducător. [pr.: gu i ] – Dirigui + suf. tor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DIRIGUITÓR s. v. conducător, şef. Trimis de… …   Dicționar Român

  • dirija — DIRIJÁ, dirijéz, vb. I. tranz. A conduce, a îndruma o instituţie, o organizaţie, o activitate etc. ♦ spec. A conduce o orchestră, un cor (în calitate de dirijor). – Din fr. diriger. Trimis de LauraGellner, 13.10.2008. Sursa: DEX 98  DIRIJÁ vb. 1 …   Dicționar Român

  • birui — BIRUÍ, bírui, vb. IV. tranz. 1. A învinge, a înfrânge, a bate (un duşman, un adversar etc.) ♦ fig. A( şi) înfrâna, a( şi) stăpâni un sentiment, o pasiune etc. ♦ fig. A fi stăpânit, copleşit de un sentiment, de o emoţie etc. 2. (pop., mai ales în… …   Dicționar Român

  • chivernisi — CHIVERNISÍ, chivernisesc, vb. IV. (pop. şi fam.) 1. tranz. A administra, a conduce. 2. tranz. şi refl. A face economii; a agonisi. 3. refl. şi tranz. A ajunge sau a face să ajungă la o situaţie materială bună; a (se) căpătui, a (se) pricopsi. 4.… …   Dicționar Român

  • conduce — CONDÚCE, condúc, vb. III. 1. tranz. A îndruma un grup de oameni, o instituţie. o organizaţie etc., având întreaga răspundere a muncii în domeniul respectiv. ♦ fig. A dirija o discuţie, a supraveghea desfăşurarea unei dezbateri. 2. refl. A se… …   Dicționar Român

  • domni — DOMNÍ, domnesc, vb. IV. intranz. A conduce un principat, o ţară, o împărăţie în calitate de domn (3). ♦ fig. A fi stăpânitor, a stăpâni. Între noi va domni pacea. 2. A o duce foarte bine, a nu avea nici o grijă. 3. fig. (Despre o înălţime, o… …   Dicționar Român

  • duce — DÚCE1, duc, vb. III I. tranz. 1. A transporta ceva sau pe cineva într un anumit loc, a lua ceva sau pe cineva dintr un loc şi al pune în altul. ♢ expr. a duce (pe cineva) la groapă = a conduce un mort la locul de înmormântare. 2. A lua pe cineva… …   Dicționar Român

  • guverna — GUVERNÁ, guvernez, vb. I. tranz. A conduce, a administra, a dirija un stat, un popor. ♦ (Rar) A conduce, a îndruma conduita cuiva. ♦ (gram.) A impune, a cere un anumit caz, o anumită construcţie. – Din fr. gouverner. Trimis de gall, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • oblădui — OBLĂDUÍ, oblăduiesc, vb. IV. (înv. şi pop.) 1. tranz. şi refl. A (se) conduce, a (se) administra, a (se) guverna. ♦ intranz. A domni. 2. tranz. A proteja, a ocroti, a apăra. – Din sl. obladovati. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

  • ocârmui — OCÂRMUÍ, ocârmuiesc, vb. IV. tranz. (înv.) A cârmui, a conduce, a guverna; a administra. [var.: otcârmuí vb. IV.] – cf. sl. o c r ŭ m i t i. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98  OCÂRMUÍ vb …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”