consilier — CONSILIÉR, consilieri, s.m. 1. Sfătuitor, sfetnic. 2. Grad în ierarhia unor funcţii; persoană care deţine acest grad. 3. (înv.) Membru al unei înalte instanţe de judecată sau de verificare. [pr.: li er] – Din fr. conseiller (refăcut după consiliu … Dicționar Român
sfetnic — SFÉTNIC, sfetnici, s.m. (înv.) Înalt dregător sau boier cu care se sfătuia domnul ţării în probleme de conducere; (astăzi) sfătuitor, consilier. [var.: svétnic s.m.] – Din sl. sŭvĕtĩnikŭ. Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SFÉTNIC s. 1 … Dicționar Român
îndrumător — ÎNDRUMĂTÓR, OÁRE, îndrumători, oare, adj. (Adesea substantivat) Care îndrumează, orientează; călăuzitor. ♦ (Substantivat, n.) Lucrare care îndrumează într un domeniu; îndrumar. – Îndruma + suf. ător. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
povăţuitor — POVĂŢUITÓR, OÁRE, povăţuitori, oare, s.m. şi f. (Adesea adjectival) Persoană care dă cuiva sfaturi, care îndrumează, călăuzeşte. ♦ Ceea ce serveşte cuiva drept călăuză, îndrumător. [pr.: ţu i ] – Povăţui + suf. tor. Trimis de oprocopiuc,… … Dicționar Român
învăţător — ÎNVĂŢĂTÓR, OÁRE, învăţători, oare, s.m. şi f., adj. I. s.m. şi f. 1. Persoană care predă cunoştinţe şi face educaţia civică a copiilor în primele clase de şcoală; institutor. ♦ Persoană care învaţă sau instruieşte pe cineva; maestru, preceptor,… … Dicționar Român
consiliu — CONSÍLIU, consilii, s.n. 1. Colectiv organizat, cu sarcini de conducere, de administrare sau de avizare etc. a activităţii unei organizaţii, firme, societăţi comerciale, instituţii etc. ♢ Consiliu de stat = a) (în unele state) organ suprem al… … Dicționar Român
consultativ — CONSULTATÍV, Ă, consultativi, e, adj. Instituit pentru a şi da avizul în probleme determinate, cu caracter de consultaţie. ♢ Organ consultativ = organ care îşi dă părerea autorizată în anumite probleme. Aviz consultativ = părere cerută unui organ … Dicționar Român
călăuză — CĂLĂÚZĂ, călăuze, s.f. 1. Persoană care însoţeşte pe cineva spre a i arăta drumul şi spre a i da indicaţiile sau explicaţiile necesare; ghid. 2. Persoană care îndrumează într o acţiune, într un domeniu de cercetare etc.; conducător, îndrumător. 3 … Dicționar Român
dascăl — DÁSCĂL, dascăli, s.m. 1. (înv.) Învăţător (la ţară); p. ext. profesor. ♦ (Rar) Om de ştiinţă; învăţat, savant. 2. fig. Iniţiator sau propagator al unei doctrine; îndrumător într un anumit domeniu. 3. Cântăreţ de biserică, diac, psalt, cantor. –… … Dicționar Român
inspirator — INSPIRATÓR, OÁRE, inspiratori, oare, adj., s.m. şi f. 1. adj. Care ajută inspiraţia aerului în plămâni. 2. adj., s.m. şi f. (Persoană) care inspiră (2) pe cineva; p. ext. îndrumător, sfătuitor. – Din fr. inspirateur … Dicționar Român
